Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Aspecte ale politicii confesionale a Principatului calvin faţă de români 139 participarea cu vot activ şi decisiv la lucrările sinodului general92 93, atât în cadrul sesiunilor ordinare ale acestuia cât şi a celor extraordinare, întrunite cu scopul alegerii sau depunerii mitropolitului - atribuţii de asemenea episcopale conform Pravilei, legiferate însă în Transilvania prin hotărâre dietală şi prin prevederile programului calvinizator; dreptul de a prezida sinodul protopopial ca for de primă instanţă, atât în problemele penale ale preoţilor94 cât şi în cele matrimoniale ale enoriaşilor - cel din urmă aspect fiind doar de competenţa episcopi lor în Biserica Răsăriteană. Limitarea însă a introducerii tuturor acestora la perioada influenţei calvine devine discutabilă în momentul adâncirii investigaţiei asupra istoriei protopopiatului în Biserica românească din Ardeal. La 4 decembrie 1628, într-un moment în care este adevărat că prozelitismul calvin fusese reiniţiat dar ingerinţele asupra vieţii spirituale a românilor se aflau abia la început, mitropolitul Ghenadie Bradi, reconfirmându-1 pe protopopul lanăş din Hunedoara, îl însărcina “a socoti întru toate lucrurile legii, alegăndu sventele beseareci de acoperiş, de ţinterimuri şi de săcriul din lăuntru, cum isprăvesc preoţii, şi cum învaţă sfânta evanghelia, şi toţ oamenii cum petrecu şi cum ascultă, şi de toate necăderile să socotească pănna al cincele văr, şi de cuscrii, şi de cumetrii, de carii se mestecă, cu ştire şi fără ştire, şi de oameni cari îş lasă muerile, aşijderea şi muerile care-şi lasă bărbaţii. Dereptu aciae şi voi preoţilor şi cu tot cliricul besearecilor să aveţ asculta de toate de ce va da protopopul învăţătură, pentru că i-am dat puteare cum, unde va fi leage, împreună cu giuraţii să poată despărţi şi birşăglui, cu dereptate”94. Dreptul de a acorda divorţul este deci anterior concentrării atenţiei superintendenţiei maghiare asupra colaborării cu protopopiatul în vederea calvinizării Bisericii româneşti, contribuţia Reformei protestante la acest nivel constând cu precădere în combaterea abuzurilor şi a uşurinţei cu care se proceda la desfacerea căsătoriei. La fel de utilă este şi comparaţia cu statutul protopopilor în spaţiul românesc extracarpatic, crezul comun profesat asigurând, până la un punct, o evoluţie instituţională similară. Astfel, la 21 mai 1762 mitropolitul Grigore al Ungrovlahiei îi recomanda viitorului protopop de Muscel ca, “de vor fi ţiind călugări ieromonaşi besearici dă mir sau vor şădea cu miréanii, să nu-i îngăduiască. De vor fi preoţi striini, să slujască liturghie, făr de blagosloveniia noastră, să ne facă noao în ştire. [...] Să cerceteze şi pentru curvii şi preacurvii şi de amestecările de sănge, de frate cu sor, de văr cu vară, de cumetri cu cumetre, de vor face curvii, de feate mari şi de văduve, de să vor afla greale, de ceia ce răpescu featele cu de-asila şi de ceia ce ţin posadnice şi şăd necununaţ, şi de cei ce ţin a patra nuntă şi de cei ce vor cununa pre unii ca aceştea, ori preoţii ori naşii lor, de votri sau voatre, de până nu va aduce carte de la protopop, unde au fost nainte, cum s-au purtat”, P. Maior, op. cit., p. 255-256, şi T. Cipariu, Acte şi fragmente ..., p. 148-150. 92 Punctul 11 al programului calvinizator. 93 “Când va avea lege sau pâră popa cu un mirian, [...] când va căuta mirianul pre popa, să-l caute înaintea protopopului, în for, sau la vlădica”, prevedere a sinodului din 14 septembrie 1700, la P. Maior, Istoria Besericei Românilor, Buda, 1813, p. 356. 94 Vezi textul documentului la T. Cipariu, Acte şi fragmente ..., p. 253-254, şi N. Iorga, Studii şi documente cu privire Ia istoria românilor, XII, Buc., 1906, p. 281.
