Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
138 Ana Dumi trän care erau nevoiţi să-l accepte spre a obţine confirmarea în funcţie şi crezul ortodox pe care îl profesau în momentul hirotonirii. Calvinizarea episcopatului bălgrădean nu a fost deci consecinţa aplicării programului calvinizator în litera şi spiritul său, ci o parte a mai largului fenomen de contagiune mentală care în mod inevitabil s-a extins şi asupra Bisericii româneşti, calvinismul şi pretenţiile Bisericii Reformate maghiare contribuind doar la trasarea direcţiilor şi la impulsionarea procesului de modernizare şi adaptare la nevoile societăţii ce au caracterizat evoluţia ierarhiei ecleziastice româneşti transilvănene pe parcursul veacului al XVIl-lea. Protopopiatul, prin accentuarea atribuţiilor arhidiaconale şi arhipresbiteriale preluate după modelul occidental87, a devenit piesa de rezistenţă a edificiului ecleziastic transilvănean din secolul al XVII-lea. Obţinerea noii fizionomii, apropiată până la identitate de cea a seniorului calvin, a fost atent urmărită de oficialităţile politice şi de cele ecleziastice maghiare, colaboraţionismul protopopilor fiind de natură să asigure atât aplicarea programului calvinizator la nivelul comunităţilor româneşti, cât şi controlul asupra vlădicilor mai puţin dispuşi la obedienţă faţă de superintendent. Deţinătorii acestei funcţii trebuiau să vegheze la utilizarea limbii române în cult, învăţarea catehismului, înlăturarea “superstiţiilor” şi adaptarea ritualului de la botez şi cununie după cel practicat de Biserica maghiară, precum şi la aplicarea prescripţiilor referitoare la acordarea divorţului, fiind la rândul lor subordonaţi superintendentului calvin, direct sau prin intermediul mitropolitului albaiulian88. De remarcat însă că din acest vast program la 1682, cu prilejul confirmării ca protopop de Haţeg a preotului Iosif Fărcaş din Băieşti, principele Mihai Apafi reţinea doar obligativitatea ţinerii slujbelor în limba română,89 deşi preotul în cauză poate fi bănuit că ar fi fost dispus să facă mai mult. Fiul său, tot Iosif Fărcaş, a optat deliberat pentru Calvinism, fiind ultimul deţinător al calităţii de păstor sufletesc al calvinilor din Haţeg, care a oficiat slujbele şi în limba română. Calvinizarea instituţiei protopopiale poate fi exemplificată cu următoarele însuşiri şi atribuţii ale deţinătorilor săi: alegerea în cadrul sinodului protopopiatului respectiv şi confirmarea în cadrul sinodului general al Bisericii româneşti90 - fapt în flagrant dezacord cu dreptul arhiereilor ortodocşi de a-şi numi ei înşişi subalternii, iară respectarea altor formalităţi; dreptul de a dispune de parohiile aflate în jurisdicţie, pe care le puteau conferi preoţilor solicitanţi după prealabila consultare a enoriaşilor91 — atribuţie episcopală după normele canonice bizantine; 87 în Biserica medievală occidentală arhidiaconul îl reprezenta pe episcop în plan temporal şi contencios, iar arhiprezbiterul era vicarul său în plan spiritual, L. Willaert, Aprés le concite de Trente. La Restauration catholique. 1563-1648, I, seria Histoire de l’Église depuis Ies origines jusqu a nos jours, XVIII, Paris, 1960, p. 79. 88 Vezi Anexele IV-VI. 89 A. A. Rusu, Aspecte din istoria protopopiatului Haţeg la sfârşitul secolului XVII, în Mitropolia Banatului. XXXV (1985) nr. 3-4, p. 226. 90 Punctul 12 al programului calvinizator (Anexa II). 91 Conform recomandărilor tăcute într-unul din sinoadele Bisericii româneşti întrunite la 1675, în care se solicita ca '‘nice un popă în popor, fără ştirea protopopului să nu se tocmească Iară carele se va tocmi fără ştire, să fie oprit din popie” şi ca ‘‘tot protopopul să nu primească nice un preut în popor
