Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Aspecte ale politicii confesionale a Principatului calvin faţă de români 123 mică decât se va fi sperat, sarcina de a înstăpâni Reforma în sufletele românilor a revenit şcolii, celei aparţinând naţiunilor recepte mai mult decât celei româneşti, şi pentru că învăţământul foarte bine organizat al maghiarilor şi saşilor oferea o mai bună pregătire intelectuală, şi pentru că şcolile acestora erau în general preferate de cea mai mare parte a românilor care îşi puteau permite să-şi trimită copiii la învăţătură. La acest capitol, şi nu numai, rolul pe care l-a avut Reforma protestantă a fost enorm şi aceasta nu pentru dimensiunea sa cantitativă şi formativă, căci prea puţini au fost în ultimă instanţă românii care s-au împărtăşit de binefacerile ştiinţei de carte, ci pentru aura de apostolat ce înconjoară gestul principesei Susana Lórántfi care, la 3 aprilie 1657, “din milă creştinească, am orânduit să se ridice aici în oraşul nostru Făgăraş spre binele lor viitor, o şcoală românească cu învăţătorii şi învăţăceii de trebuinţă împreună cu proviziile cuvenite pentru întreţinerea acestora”, după ce a văzut “în ce neştiinţă grozavă este ţinută întreagă naţiunea română din cuprinsul domeniului nostru fagărăşan, atât poporul de rând cât şi boerii, ba chiar şi aceia cari ar fi datori să înveţe pe alţii”33. Caracterul prozelit al gestului său a făcut să se uite prea uşor generozitatea şi sinceritatea ce caracterizează această ctitorie, pe care semnatara actelor fundaţionale o considera “foarte de trebuinţă [...] pentru mărirea lui Dumnezeu şi pentru întremarea naţiunii române”, formulă ce va reveni cu tot mai multă insistenţă, ca un adevărat leitmotiv, în toată cea de-a doua jumătate a secolului al XVIi-lea, şcoala nefiind “nici decum potrivnică nici cu obşteasca dreptate, nici cu legile Ţării”34 - după cuvintele aceleiaşi principese -, ale unei ţări în care românilor, ca români, deocamdată nu le era rezervat decât statutul de “tolerati usque ad beneplacitum principum et regnicolarum”3'. îndreptarea erorilor ce s-ar putea întâmpla în ele, să îngrijească episcopul ortodox de confesiunea noastră [...]”, T. Cipariu, op. cit., p. 575; Al. Grama, op. cit., p. 249-250; vezi Anexa XV. La 2 aprilie 1657 stăpâna Ţării Făgăraşului, principesa văduvă Susana Lórántfi, a emis un decret prin care instituia o comisie de inspectori pentru vizitarea parohiilor româneşti, care cel puţin de două ori pe an trebuia să adune informaţii despre pregătirea preoţilor, felul cum îşi îndeplineau obligaţiile, cultura religioasă a tinerilor, progresul poporului în cele sfinte, viaţa privată a preoţilor şi a familiilor lor, cei neglijenţi urmând a fi admonestaţi de două-trei ori şi depuşi, în cazul în care nu se îndreptau. Vezi textul documentului la Pokoly J., Magyar protestáns egyháztörténeti adattár, VIII. Bp., 1910. p. 110-112, şi la D. Prodan, Urbariile Ţării Făgăraşului, 11, Buc., 1976. p. 182- 184. Una dintre vizitaţiile care s-au făcut în baza acestei hotărâri a fost cea din februarie 1658. Pentru text vezi V. Literat, M. Jâray, " Vizite ” calvineşti la preoţii români din Ţara Făgăraşului, în Anuarul Institutului de Istorie Naţională, VII (1936-1938), p. 586-602 (în traducere românească), şi D. Prodan, op. cit., 11, p. 191-201. Obiceiul vizitaţiilor de acest tip este însă mai vechi în Ţara Făgăraşului, după cum o probează raportul alcătuit la 3 iunie 1647 de reprezentanţii căpitanului general loan Kemény. Pentru text vezi D. Prodan, op. cit., 1, p. 831-841. Deşi nu se mai cunosc alte statistici de acest gen, se poate presupune că numărul vizitaţiilor nu s-a restrâns la cele deja menţionate, mai ales că la 11 aprilie 1665 o altă stăpână a domeniului, principesa Ana Bornemissza, confirmând dependenţa preoţilor români de consistoriul reformat din Făgăraş, i-a (re)acordat acestuia din urmă “autoritatea deplină spre vizitarea popilor valahi”, D. Prodan, op. cit., II, p. 306- 307. " I. Lupaş, op. cit., p. 270-271: D. Prodan. op. cit., II. p. 185. 141. Lupaş, op. cit., p. 276; D. Prodan, op. cit.. II. p. 189. 15 Approbatae Constitutiones, partea I, titlul I, articolul III.
