Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
124 Ana Dumitran Noi măsuri de control asupra ortodoxiei româneşti au fost luate la 20 februarie 1669'6. Cele patru puncte care vor completa de acum programul reformator alcătuit de superintendentul Geleji nu au izvorât din evenţuale lipsuri, căci ele doar repetă şi subliniază vechile cerinţe de care realmente depindea succesul Reformei la români (înfiinţarea de şcoli, redeschiderea tipografiei, generalizarea utilizării limbii române în cult şi subordonarea strictă a instituţiilor ecleziastice româneşti faţă de Biserica maghiară), ci hotărârea de a le impune se înscrie în ordinea firească a evenimentelor care au marcat evoluţia Bisericii româneşti în anii imediat anteriori. Astfel, la 24 mai 1667, “titorii” (epitropii) averii mitropoliei au fost însărcinaţi de principe să verifice veniturile Bisericii în vederea deschiderii unei şcoli şi a reluării activităţii tipografiei36 37. Lipsa fondurilor suficiente a fost probabil motivul principal al călătoriei pe care vlădica Sava Brancovici a întreprins-o în anul următor pentru a cere milostenie de la ţarul Rusiei. La câteva zile după revenirea sa acasă, prin actul deja menţionat din 20 februarie 1669, superintendentul şi principele îi reaminteau destinaţia pe care urma să o ia agoniseala cu care s-a întors, sublinierea dependenţei faţă de episcopul calvin fiind probabil menită să prevină eventualele consecinţe antiprotestante ale contactului la un nivel atât de înalt cu Pravoslavia. Augmentarea programului reformator nu pare să fi fost însoţită şi de aplicarea sa într-un ritm mai susţinut decât cel anterior. Agoniseala adusă de vlădica a fost folosită doar pentru refacerea ansamblului mitropolitan, iar contribuţia ierarhiei la îndreptarea “erorilor” cu care se confrunta Biserica românească era mult prea înceată în comparaţie cu aşteptările noului superintendent. Pretenţiile acestuia de a se implica personal în procesul de calvinizare au generat o nouă perioadă de exercitare maximă a presiunii prozelitiste asupra Bisericii româneşti, delimitată cronologic de actul emis la 14 iunie 167438 şi de reversul său din 30 decembrie 167539, prin acesta din urmă restabilindu-se ritmul de reformare dorit de Biserica românească. în ciuda aşteptărilor, evenimentele dramatice care au marcat sfârşitul deceniului al optulea şi primii ani ai deceniului următor s-au datorat prea puţin pretenţiilor prozelitiste manifestate de autorităţile calvine, mobilurile lor principale fiind date, la 1679-1680, de neinspirata implicare politică a vlădicăi şi de un conflict de interese care măcina viaţa internă a Bisericii româneşti, iar la 1682 dp încălcarea privilegiului acesteia de a-şi alege superiorul. Desigur, în ambele cazuri calvinismul poate fi considerat factorul din umbră care a contribuit atât la demiterea lui Sava Brancovici - a cărui preferinţă pentru duşmanii politici ai lui Apafi s-a putut baza pe eventuale promisiuni de stopare a prozelitismului, 36 Vezi Anexa XIV. 37 Szilágyi S„ op. cit., XIV, p. 267-268. 38 Vezi Anexa XV. 39 Răspunzând “jelaniei’' înaintate de vlădica Sava Brancovici şi de protopopii şi preoţii săi, care s-au plâns câ “oarecarii cugetă a răsturna vechile lor privilegii, slujba dumnezeiască şi obiceiurile Bisericii lor”, principele Mihai Apafi interzicea “cu străjnicie tuturor, de orice stare şi vrednicie, ca Bisericile răsăritene. Popii şi Protopopii să nu se smulgă de cătrâ Scaunul Episcopilor răsăriteni de acum şi de cei viitori”, vezi Anexa XVI.
