Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Biserica din Bârsău în secolele XV-XVl 109 Moscovitul, pomenit ultima oară de documentele scrise în 1576, este de presupus după epigrafele care îi redau mai numele, că a fost 1586 sau 1596. Pentru Elena şi Tudoriţa, pe care le mai întâlnim doar în 15728\ nu avem indicii în acest sens. Modul în care s-a făcut identificarea personajelor tabloului votiv comportă o discuţie aparte. Inscripţiile nominalizează pe Mara, fiica lui Petru Ovcarovici, soţia răposatului Nicolae Cherepovici şi pe fiica sa Catarina, soţia lui Valentin Török. Din această perspectivă, cele două femei au fost cel puţin ctitorele învelişului de frescă. Prezenţa Maréi Cherepovici a fost de la început una dintre certitudinile celor care au tratat despre Bârsău - exceptând pe Nicolae lorga85 86, dar nu aceeaşi situaţie se poate constata pentru personajul care o însoţeşte. Ceea ce s-a formulat în legătură cu acest subiect, în lipsa inscripţiilor, este simptomatic din perspectivă istoriografică. O anumită tendinţă, excesivă uneori, de a lega, în lipsa unor date certe, nume din elita socială, dar mai ales politică, de ctitoririle de tot felul s-a manifestat şi în acest caz. De la presupunerile lui Torma87 şi de la rezerva exprimată de Silviu Dragomir88 s-a ajuns la certitudinea, că alături de Mara ar fi fost reprezentată cea de-a doua fiică, Elena, personaj unanim cunoscut ca fiind soţia domnitorului Petru cel Tânăr, fiul lui Mircea Ciobanul şi al Chiajnei. Fostă soţie de domnitor, chiar şi pentru scurt timp, Elena a părut mai potrivită pentru postura de ctitoră a picturii de la Bârsău8'7. Sursele invocate pentru evoluţia socială a lui Cherepovici îi asociază numele şi cu câteva posesiuni. Lista este una foarte redusă, dar pare să demonstreze că în timp, şi-a căutat locuri mai sigure de rezidenţă, din comitatele Hunedoara şi Alba. Aceeaşi intenţie poate exprima şi căsătoria cu Mara Ovcarovici. în ceea ce priveşte Sasvar-ul, cu care a fost înnobilat sau alte posesiuni din comitatul Timiş, alături de care această aşezare se constituise anterior într-un grup (Iermata, lanova şi Orţişoara), aflat la acelaşi stăpân - Ştefan sau Miliţa Bradach90 - nu este sigur iau intrat cu adevărat în stăpânire. Nici despre Brănişca (comitatul Hunedoara), zălogită de împăratul Ferdinand în 155391, nu sunt informaţii că ar fi deţinut-o efectiv. Tot împăratul i-a aprobat, în schimbul unor sume de bani, preluarea temporară a patru posesiuni din comitatul Alba care fuseseră ale episcopului din Cenad: Ţapu, Şoroştin, Cenade şi Mănărade92. Moşiile n-au mai putut fi răscumpărate de episcop, iar familia Cherepovici a rămas în stăpânirea lor. După 85 S. Dragomir, op. cit., p. 10. 86 Care considera că au fost ctitore Elena şi Tudoriţa: N. lorga, op. cit., p. 154-157. 87 Torma K., op. cit., p. 57, în legătură cu Mara şi Catarina, ale căror nume le-a găsit printre epigrafe. 88 Care s-a mulţumit să pronunţe doar numele Maréi, deoarece doar inscripţia ei îi era cunoscută dintro sursă mai veche S. Dragomir, op. cit, p. 143. 89 V. Drăguţ, Pictura murală ..., p. 68; idem, Arta creştină, p. 268; M. Porumb, Pictura românească p. 68; idem, Dicţionarul..., p. 36; C. Moisescu, op. cit., 182 etc. 90 Văduva lui Nicolae Kendeffy: 1. A. Pop, Din documentele Arhivei Naţionale Slovace de la Bratislava, despre Ţara Haţegului la începutul secolului al XVI-lea, în Sargetia, XVIII-X1X (1984- 1985), p. 217, devenită soţia lui Petru Ovcarovici. De la Torma este cunoscut ca pentru donarea acestor posesiuni lui Cherepovici se opune, în 1545, loan Kendeffy, ruda Miliţei: Torma K. op. cit., p. 60. 91 în 1553, după Veress E., Déva és környéke, p. 65. 92 La care era părtaş şi vicarul din Alba lulia, Megyesi Ferenc: Rupp J., op. cit., II, p. 230.
