Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
110 Heana Bmnichioiu moartea lui Nicolae însă, a fost nevoie de un act, care să le confirme urmaşelor proprietatea asupra lor şi acesta a fost emis de Ştefan Báthory în 157293. Dintre toate moşiile, pentru Mănărade avem date certe că a fost rezidenţă a familiei, chiar dacă numai una vremelnică, fiind locul de unde era peţită Elena, în 1562. La întoarcerea din Ţara Românească (1566), loan Sigismund solicita pentru ea găzduirea provizorie în cetatea Devei, până la recuperarea propriilor bunuri aflate în mâini străine94. Evenimentul coincide cu contestările pe care moştenitoarele lui Cherepovici le aveau pentru posesiunile din comitatul Albei, între care se afla şi Mănărade. Este posibil ca datorită lor, Mara să se fi orientat spre alt loc de rezidenţă, cel în care va rectitori lăcaşul de cult. Pentru Bârsău nu există un act de proprietate, dar acesta poate fi dedus, în parte, din manifestarea dreptului de patronat asupra bisericii - exprimat prin rectitorire, parte dintr-un act ulterior decesului lui Cherepovici. Pentru modalitatea prin care moşia cu biserica i-a intrat în stăpânire sunt posibile două variante. Una este legată de relaţia directă de rudenie între familia Cherepovici şi cei în posesiunea cărora se afla la un moment dat târgul Şoimuş. Din 1542 aflăm că tatăl Maréi, căpitanul sârb Petru Ovcarovici a purtat titulatura nobiliară de Şoimuş95. Cum Bârsăul fusese înainte pertinenţa acestui district el putea să reprezinte sfertul de fiică cuvenit din posesiunile părinteşti. O altă cale ar fi fost cea directă, printr-o danie către Cherepovici, domeniul fiind disponibil în jurul lui 1550. O asemenea donaţie a mai făcut şi împăratul Ferdinand pentru loan Kendeffy, în 155196. în acest caz, intrarea în stăpânire a lui Cherepovici ar fi fost posibilă după această dată. Dar, indiferent de modalitatea sau de momentul în care s-a produs preluarea moşiei, relevant este că pe văduva lui Cherepovici o regăsim într-un document din 1581, alături de toţi cei care îşi afirmă drepturi de proprietate la Şoimuş97. Despre alte averi ale familiei sunt la fel de puţine informaţii: sume de bani la schimb cu deja menţionatele posesiuni98 sau obiecte date zălog, probabil din perioada în care se executau lucrări la Bârsău99. Aşadar, în momentul în care cei din familia Cherepovici au intrat în posesia moşiei au găsit acolo o modestă construcţie de cult, cu nava simplă şi un altar decroşat şi turn clopotniţă, ridicată într-o etapă anterioară. Lucrările, nu de foarte mare anvergură, comandate de noii proprietari au fost menite să îmbunătăţească starea în care se afla, pentru a putea funcţiona ca şi spaţiu liturgic, dar şi să-i reamenajeze interiorul pentru un alt rol cu care a fost investită, acela de 93 S. Dragomir, op. cit., p. 10, nota 2, cf. A. Ivié, Istorija Srba ..., p. 183. 94 Hurmuzaki, XI, p. XIII, XIV, 875; S. Dragomir, op. cit., p. 10-11. 95 J. Kemény, op. cit., D10, f. 72. Este vorba despre târgul din comitatul Hunedoarei şi nu despre cetatea Şoimoş: S. Dragomir, op. cit., p. 144. 95 Cu cele 9 pertinenţe, între care şi Bârsăul: Veress E, Hunyadvármegye János király és Isabella királyné korában, ín HTRTÉ. XIV (1904), p. 71. 97 Kemény J„ op. cit.. DIO. f. 102. 98 Ibidem, p. 146, 160; Rupp J., op. cit., II, p. 230-231; Veress E., Déva és környéke, p. 65. 99 în inventarul Zamfirei, fiica lui Moise Vodă, la 1575, între bunurile zălogite se găsesc şi două lanţuri de aur ale soţiei lui Nicolae Cherepovici: A. Veress, Documente privitoare ... li. Acte şi scrisori, II, nr. 72.