Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
106 Ileana Burnichioiu din frunze de stejar, perechi, prinse cu butoni sau cu ornamente în formă de ghindă, ca în unul din desenele lui Horváth56. Pe marginea păstrată se poate vedea cu litere antiqua: ... O FILIIS DULCISSIMIS..., iar în cuprinsul inscripţiei slavone, o dată - 4 ianuarie 1589 şi un nume - rOCLIJLfiKA MAPA. In zona bisericii mai există şi alte resturi de ale unor pietre sculptate, dar fără inscripţii. Două sunt fragmente din marginea aceleiaşi lespezi (gresie, în total cu 66 X 23 X 13 cm), cu partea superioară exfoliată, care ar corespunde unui desen executat de Horváth. Decorul păstrat este alcătuit dintr-o astragală cu semiove depărţite de lancete şi o kyma recta cu frunze, încadrată de listele. La capătul din dreapta, în partea inferioară, are o gaură de prindere. Ornamente asemănătoare, dar cu frunzele mai simple, găsim şi pe marginea altui fragment (gresie, cu 29 x 28 x 17 cm). O ultimă piatră păstrată (calcar cu 37 x 30 x 14,5 cm), cu profilatura alcătuită dintr-o kyma recta simplă şi listele, pare să poarte pe suprafaţa plană urme ale unui desen pregătitor pentru inscripţionare. Inafara celor menţionate deja, la Horváth mai întâlnim desenele unor pietre despre care putem presupune că au fost părţi ale unor cutii de sarcofage scunde. Primul redă o ornamentaţie alcătuită dintr-o alternanţă de bucranii cu aripi - perechi ce susţin potire, încadrată de un şir de baghete orizontale legate de mici motive rotunde (perle). Ornamentaţia de pe soclul sarcofagului este cu motive vegetale, probabil cu aceeaşi dispunere ca la fragmentele păstrate. Al doilea pare să fie schiţa unei pietre de proporţii şi mai reduse decât restul (mormânt de copil?) şi are în partea superioară reprodusă o scoţie, două listele ce încadrează un şir de frunze dispuse pe o kyma recta (elemente întâlnite anterior); dedesubt, un vrej vegetal uneşte rozete cu opt petale, de potire inversate, ale căror cupe au luat forma frunzelor. Câmpul ultimei este delimitat de mici baghete unite prin perle şi rozete sau jumătăţi de rozete înscrise în cerc la extremităţi; panoul central are decoraţie din vrejuri şi cupe de flori afrontate, unite de rozete. Deasupra, pe marginea de capac, se repetă aceleaşi motive vegetale, ca şi în cazul majorităţii pieselor descrise mai sus. Două aspecte ies în primul rând în evidenţă la toate aceste fragmente lapidare: motivele sculptate, cu precădere nonfigurative şi bilingvismul celor pe care le presupunem că provin de la monumentele închinate Catarinei şi Maréi, personajele tabloului votiv. Monumente funerare cu inscripţii duble, latine şi slavone, mai pot fi întâlnite în cel puţin două cazuri în Transilvania secolului al XVI-lea: pe piatra funerară a lui Mihnea-Vodă la Sibiu57 şi la mormântul Zamfirei, fiica lui Moise-Vodă, de la Prislop58 * *. Existenţa unor piese arhitectonice înrudite stilistic cu ornamentele pietrelor funerare prezentate anterior este confirmată de cercetarea de parament, de cea 56 KÖH. Tervtár, K 4802 (MOB 5218). 57 V. Vătăşianu, Istoria artei feudale, fig.705, cu textul în limba latină dispus pe margine, iar cu cel slavon, de o parte şi de alta a unei cruci. 58 A. Kovács, Date privind viaţa Zamfirei, fiica lui Moise Vodă, în AHA Cluj, XXVII (1985-1986). p. 365; ar fi avut în componenţă o lespede cu întreaga inscripţie în limba latină, cea slavonă aflându-se pe altă piatră suport.
