Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2001-2002 (5-6. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
108 Ileana Burnichioiu diplomaţie, o poziţie socială notabilă în rândul nobilimii principatului. Atitudinea sa - una obişnuită în epocă, a oscilat în funcţie de evoluţia evenimentelor între ceje două partide aflate în conflict - a împăratului Ferdinand şi a familiei Zapolya. în 1542 se adresa împăratului din postura unui căpitan aflat în serviciul lui69 70, iar în 1545, primea titlul nobiliar de Sasvar70 de la Izabella Zapolya71. în 1551 refuza să sprijine trupele lui Ferdinand la asediul cetăţii Becicherec72 * 74, pentru ca în 155377 şi 15547' să se afle din nou în relaţii cordiale cu împăratul. Nu ştim să fie pedepsit pentru vreo infidelitate, dimpotrivă, după întoarcerea Izabellei şi a lui loan Sigismund, ajungând membru al consiliului princiar (15 56-15 5 8)75, al Dietei (15 5 8)76 şi ban al Caransebeşului (1559)77. Aşa cum şi inscripţia votivă o prezintă, Catarina, cea dintâi fiică, a fost căsătorită cu Valentin Török de Enning, corniţele suprem al Hunedoarei78. Elena însă, a avut două căsătorii, mai întâi cu Petru cel Tânăr al Ţării Româneşti79, iar cea de-a doua cu Vladimir Moscovitul, un egregius cunoscut doar cu numele80. Din Ţara Românească, Elena s-ar fi întors în 1566, împreună cu o fiică, Tudoriţa81. Bunele relaţii avute cu Petru Petrovici, Izabella şi Sigismund Zapolya se deduc din participările la conflictele militare în favoarea lor, din funcţii atribuite, dar şi din alianţa matrimonială care se încheie cu familia domnitoare din Ţara Românească. La scurt timp după ce a negociat primul aranjament matrimonial al Elenei, în 1562, Nicolae Cherepovici a decedat82. Pe Mara - sau Margareta, cum o numesc textele în limba latină - o întâlnim multă vreme după moartea soţului, fiind pomenită şi de un document de la 15818'. Catarina dispare şi ea în 1572, Valentin Török recăsătorindu-se apoi cu Margareta Orbai84. Anul dispariţiei lui Vladimir 69 Alături de alţii, veslre serenissime maiestati fideles capitanei Rascianorum. A. Ivic, Istorija Srba ...,p. 148. 70 Localizată între Remetea Mare şi Ianova: C. Suciu, op. cil., II, 1968, p. 399. 71 Torma K., op. cit., p. 60, titlu confirmat de inscripţia funerară, dar şi de un act târziu care o menţionează pe Mara (1581). Kemény J., Diplomatarii Transsilvanici. Appendix, D12, f. 102. 72 Sipos Ibolya, Rolul banului de Caransebeş-Lugoj în cadrul luptelor interne din Transilvania de la mijlocid secolului al XVI-lea, în Analele Banatului. Serie Nouă. Arheologie - Istorie, V (1997), p. 224. 7' Care i se adresa cu egregio fideli nobis dilecto Nicolao Cherepovith (1553): Veress E., Déva és környéke Castaldo idejében, ín HTRTÉ. IX (1896-1898), p. 65. 74 Rupp 1, Magyarország helyrajzi története, II, Bp„ 1876, p. 230-231. 75 Trócsányi Zs., Erdély központi kormányzata 1540-1690, Bp., 1980, p. 26. 76 S. Dragomir, op. cit., p. 144. 77 Pesty F., A Szörényi bánság és Szörény vármegye története, III, 1878, doc. 210, p. 278-279. 78 Nagy I., Magyarország nemes családai, XI, Pest, 1865, p. 293-294, greşit numită Ana, în tabelul genealogic. 79 Şi nu cu Petru Şchiopul, aşa cum eronat s-a transmis din secolul al XlX-lea o informaţie care mai este încă în uz. 80 Documentat în 1572, când apare ca soţ al magnificei Elenei: S. Dragomir, op. cit., p. 10, nota 2, cf. A. Ivié, Istorija Srba .... p. 183. şi 1576: Kemény J., op. cit., D12, f. 19. 81 Hurmuzaki, XI. p. XIII-XIV. 82 Ibidem, p. XII-X1II. 83 J. Kemény, op. cit., D 12, f. 102. 84 Nagy I., op. cit., XI. p. 294.
