Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2000 (4. évfolyam, 1-2. szám)

Instituţii

Privilegiile Scaunului Caşin 11 Ciuc şi Gheorgheni în faţa juzilor săi delegaţi: cancelarul regal, protonotarul curţii de judecată a regelui şi comisul curţii regale, s-au prezentat şi secuii din scaunul Caşin, acuzându-i pe cei din Ciuc că, deşi regele Sigismund le dăruise libertăţile amintite, mai nou {nune), nesocotind prevederile documentului, vor să-i alipească scaunului Ciuc împotriva voinţei lor şi nu le permit să-şi aleagă comandant militar, jude propriu şi să ţină scaun de judecată. Regele, verificând documentul şi ascultând depoziţiile juraţilor ambelor părţi, a decis în favoarea scaunului Caşin (vezi în Anexă doc. nr. II). Puterea privilegiului regal s-a dovedit a fi decisivă, pentru că nu mai asistăm la vreo tentativă a scaunului Ciuc de a desfiinţa scaunul filial al Caşinului. Documentele vremii, nu prea numeroase, consemnează de regulă doar numele celor şapte scaune principale (universitas trium generum Siculorum septem sedium), astfel că nu trebuie să ne surprindă dacă un scaul filial de mărime modestă cum a fost Caşinul a trecut neobservat32. Instituţiile acestuia au funcţionat totuşi în tot cursul secolului al XV-lea, după cum se poate deduce din relatările izvorului anonim care a fost scris foarte probabil încă înainte de sfârşitul celui de-al treilea deceniu al veacului al XVI-lea33. Lázár Bálint, cel care mijlocise obţinerea privilegiului pentru scaunul Caşin (trădându-şi familia şi scaunul Ciuc din care facea parte), ca şi urmaşii acestuia, András şi Ferencz, au ocupat slujbele de căpitan şi jude scăunal, fiind adoptaţi în cele din urmă de neamul Halom. Chiar dacă avem motive serioase să-l suspectăm pe autor de părtinire faţă de familia Lázár, inventate sunt doar detaliile, faptele esenţiale fiind extrase chiar din documentul regelui Matia Corvin şi probabil din altele care n-au mai ajuns până la noi. Regele Vladislav al II-lea a încercat să continue direcţia deschisă de Matia Corvin în politica regalităţii faţă de secui, străduindu-se să aplaneze tensiunile sociale, nu fără unele concesii făcute fruntaşilor, şi să menţină capacitatea militară a acestora34. Reglementările din documentul emis în 13 iulie 1499 subliniază menţinerea rolului important al secuilor în luptele împotriva turcilor, iar circumstanţierea numărului trupelor pe care erau obligaţi să le trimită în luptă indică menţinerea răspunderii lor în supravegherea şi apărarea hotarelor de est şi de sud-est ale Transilvaniei35. în această din urmă prevedere trebuie căutată şi sorgintea ocaziei pentru reînnoirea privilegiului scaunului Caşin de către acelaşi rege. Documentul emis de Vladislav al II-lea nu ne este cunoscut decât din menţiuni sumare, care nu permit reconstituirea contextului în care a fost eliberat. în conformitate cu informaţia lui Benkő Károly, după ştiinţa noastră ultimul care a văzut originalul, el datează din 4 septembrie 1515 şi cuprindea transumptul 32 Szádeczky, op. cit., p. 32. 33 Székely oklevéltár, I, p. 300-301; Lázár Ferencz, pe care autorul anonim îl arată ca ocupând încă slujbele de conducere în scaunul Caşin, a murit în 1529, deci se pare că izvorul amintit datează dinaintea anului respectiv. Vezi Endes, op. cit., p. 51. 34 Jakó, loc. cit., p. 35; Egyed Ákos, Sistemul militar şi organizarea armatei la secui cu precădere în secolul al XVI-lea, în voi. Răscoala secuilor, p. 79-80. 35 Székely oklevéltár, III, p. 138-145.

Next

/
Thumbnails
Contents