Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2000 (4. évfolyam, 1-2. szám)
Instituţii
10 Ana Dumitran, Antal Lukács obţinuseră diploma regală ca urmare a participării lor la campania din Moldova întreprinsă în anul 139528. Desprinderea scaunului filial Caşin s-a dovedit a fi o acţiune dificilă, care a generat un şir de conflicte cu scaunul Ciucului, cele mai multe dintre privilegiile pe care le deţinem fiind probabil rezultatul grijii şi temerii secuilor din Caşin de a nuşi pierde libertăţile câştigate. Manuscrisul anonim amintit mai sus prezintă conflictul într-o formă amplă şi dramatică: secuii din scaunul Ciuc, împotrivindu-se actului regal, au recurs la forţă, capturând 12 dintre fruntaşii scaunului Caşin şi condiţionând eliberarea lor de predarea privilegiului emis de regele Sigismund. Nu dispunem de surse care să confirme faptele relatate, dar unele precizări ale documentului din 1462 lasă să se întrevadă reuşita aplicării acţiunii de separare şi funcţionare a scaunului Caşin în condiţiile prevăzute de diploma dobândită de la Sigismund de Luxemburg. Politica regelui Matia Corvin faţă de secui, după părerea unor reputaţi specialişti insuficient studiată şi cunoscută29, a fost dominată de eforturile depuse în vederea prezervării rolului militar al acestora în condiţiile creşterii pericolului otoman. Accentuarea diferenţierii sociale prin aservirea continuă a secuilor de rând, având drept consecinţă restrângerea numărului pedestraşilor şi chiar a călăreţilor, a creat tensiuni acute, care au degenerat chiar în mişcări sociale, şi a obligat autoritatea politică să ia poziţie, fie în favoarea fruntaşilor dornici să se transforme în nobilime adevărată, fie în favoarea categoriilor inferioare care se străduiau să-şi apere vechile libertăţi. Soluţia cuprinsă în cunoscutul document din 1473, prin conscrierea separată a primipililor şi pedestraşilor, consolida vechea organizare pe cele trei stări, cu intenţia clară a protejării păturilor de mijloc împotriva fruntaşilor10. Regele a fost favorabil menţinerii scaunelor în configuraţia lor tradiţională, sprijinind încă din primii ani de domnie scaunele filiale în lupta dusă pentru menţinerea autonomiei lor31. Reapariţia scaunului Caşin în actele de cancelarie este rezultatul aceloraşi conflicte iscate cu scaunul Ciuc, care refuza să recunoască existenţa şi funcţionarea instituţiilor de autoconducere introduse cu mai bine de jumătate de veac în urmă. Scaunul a profitat de prezenţa mai îndelungată a regelui în regiunea de sud a Transilvaniei, determinată de campania otomană împotriva lui Vlad Ţepeş din 1462. Dispunând judecarea pricinilor din scaunele secuieşti Sepsi, Orbai, Kézdi, J8 Ibidem, 1, p. 297. 29 Jakó Zsigmond, Evoluţia societăţii la secui în secolele XIV-XVI, în voi. Răscoala secuilor, p. 32- 34. 30 Székely oklevéltár, I, p. 220-222. 31 în 15 mai 1459 căpitanul general al Transilvaniei, loan Geréb de Vingard, întărea privilegiul lui Sigismund de Luxemburg pentru scaunul Micloşoara şi poruncea castelanilor de Bran şi Hălchiu să se îngrijească de respectarea acestei decizii (Székely oklevéltár, III, p. 73; Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, VII, p. 56). Conflictul nu s-a stins însă, pentru că, în congregaţia de la Mediaş din noiembrie 1459, corniţele de Timiş şi al secuilor, loan de Labathlan, jude delegat pentru secuime de regele Matia Corvin, decidea în favoarea Micloşoarei pe baza documentului emis de Sigismund şi a unei întăriri date de regele Matia însuşi, care au fost prezentate în adunare (Székely oklevéltár, I, p. 181; II, p. 24-26).
