Drăgan, Ioan (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 2000 (4. évfolyam, 1-2. szám)
Instituţii
Privilegiile Scaunului Caşin 9 Kézdi24. Această interpretare este în concordanţă şi cu informaţiile ulterioare despre satele scaunului. Numele Caşinului reapare în socotelile de dijme papale printre parohiile din Ciuc (Kazun, Kasim) numai pentru anul 133325. Satele formau o singură parohie, preotul Nicolae plătind patru banali şi jumătate, sumă care plasează parohia printre cele mai mici din arhidiaconatul de Telegd. Situaţia a rămas neschimbată din punctul de vedere al organizării bisericeşti, satele scaunului Caşin formând o singură parohie până la începutul secolului al XVIlI-lea26. Trăind în cuprinsul integrator al instituţiilor teritorializate ale scaunului Ciuc, acoperitoare şi aducătoare de anonimat, comunităţile din Caşin răzbat din nou în izvoare abia la sfârşitul secolului al XIV-lea, dar tocmai în momentul şi cu ocazia declanşării procesului de desprindere de scaunul-mamă. Această situaţie ne permite să presupunem că ele au parcurs de fapt o perioadă de acumulări demografice, sociale, militare şi juridice care, accentuate de o puternică individualitate geografică, au reclamat necesitatea creării propriilor instituţii de conducere. Lansarea simultană a asaltului în cel puţin trei dintre scaunele filiale dovedeşte similaritatea contextului intern care a generat aceste fenomene, deşi atitudinea regalităţii pare să fi jucat un rol care nu trebuie neglijat. Activizarea politicii orientale a lui Sigismund de Luxemburg, campania din Moldova în 1395, ca şi cele din Ţara Românească conduse de voievodul Stibor, au solicitat cu siguranţă şi contribuţia militară a secuilor. în aceste împrejurări poate că nu este întâmplător faptul că cel care a acordat secuilor din Micloşoara dreptul de a ţine scaun de judecată propriu a fost tocmai voievodul Stibor în timpul primului său mandat (1395-1401 )27. Profitând de plecarea lui Stibor, secuii din Sepsi au vrut să desfiinţeze scaunul din Micloşoara, fiind necesară intervenţia lui Sigismund de Luxemburg pentru rezolvarea cazului pe calea justiţiei. Condiţiile în care a fost creat scaunul Caşin sunt relativ bine cunoscute graţie unor documente care, chiar dacă nu sunt strict contemporane, nu ridică îndoieli privind veridicitatea informaţiei. Este vorba în primul rând de diploma emisă de Matia Corvin în 1462, primul dintre originalele pe care le publicăm în anexă. Regele menţionează documentul înfăţişat de reprezentanţii scaunului, prin care Sigismund de Luxemburg acordase secuilor din Caşin dreptul de a-şi alege căpitan şi jude (belliductor et judex), precum şi de a ţine scaun de judecată propriu. Gestul regelui era justificat în mod explicit prin slujba de pază a secuilor respectivi, decurgând din vecinătatea ţării lor cu Moldova {prope terram nostram Moldaviensem sita est ... non parvas vigilandas ... facere haberent). Datele sunt confirmate de o povestire anonimă, scrisă în prima jumătate a secolului al XVI-lea, care adaugă şi informaţia întru totul plauzibilă conform căreia secuii din Caşin 24 Erdély története, I, Budapest, 1986, p. 330. 25 DIR, C, veaculXIV, III, p. 164, 171. 26 Orbán, op. cit., p. 53. 27 Székely oklevéltár, III, p. 20-21.
