Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Etnicitate şi cartografie in Europa Central-Orientală 47 munţi, ţări, provincii, localităţi, adesea însoţite de multe elemente esteticoartistice21. Natural, numele regatelor (ţărilor) oferă o idee, în mare, despre etnicitatea regiunilor respective, dar cam atât. Moda arhaizării numelor, prin reactualizarea toponimelor antice (mai ales în epoca umanistă), nu era nici ea de natură să clarifice lucrurile, dimpotrivă. Totuşi, în secolul al XVl-lea, complexitatea datelor sporeşte vizibil, cu precădere pe hărţile geografico-politice, dar nu numai aici. De exemplu, harta nautică a lui Georgio Sideri, zis Collapoda da Candia, alcătuită în 1561, cuprinde zonele Mediteranei, Mării Negre, Mării de Azov, cu partea Europei situată la sud de Scandinavia22. în Europa Centrală sunt înscrise, fără marcarea vreunei frontiere, Alamania, Liburnia, Pomerania, Purstia (probabil Prusia), Ungaria, Dalmaţia, Bosna, Mofdoria (probabil Moldova), Vlachia, Burgaria, Tesalia, Gretia, Podolia, Lituania. Pe ţărmuri sunt pictate mici steaguri cu simboluri cunoscute ce indică sub influenţa sau dependenţa cui se află teritoriile respective. La sud de Pomerania şi Purstia este scris cu litere mai mari Europa. Ţările nu se disting de provincii, întreaga hartă este colorată la fel, mai precis păstrează culoarea naturală a pergamentului. Mai simplă sub aspect politic este harta-portulan a lui Giuseppe Maggiolo, din a doua jumătate a secolului al XVl-lea23. Ea are în centru zona Mediteranei şi a Mării Negre. Faţă de harta precedentă, numărul ţărilor înscrise este mult mai mic: Alamania, Boemia, Ungaria şi Velachia, ultimul nume fiind înscris peste întreaga zonă carpato-danubiană; în schimb, apare un şir de suverani pe tronuri, figuraţi după imaginaţie; aceştia sunt, de la vest la est: re de Spania, re de Francia, lo Imperatore, re de Rossia, re de Polonia, re de Moschovia, Tartaro, lo Gran Turco. Portulanele nu sunt însă instrumente potrivite pentru urmărirea etnicităţii, deoarece ele au în atenţie în primul rând ţărmurile şi mările. Mult mai importante sunt hărţile geografico-politice obişnuite, care se înmulţesc şi se perfecţionează mereu în epoca Renaşterii. O culegere şi o sinteză a lor a realizat Abraham Ortelius (1527-1598)24, în lucrarea Theatrum Orbis Terrarum, publicată pentru prima oară la Antwerpen (Anvers) în 1570. O ediţie definitivă, completă, a lucrării a apărut în 1595 şi aceasta a servit ca bază pentru o ediţie fototipică, realizată în 1991, în condiţii grafice deosebite, la Florenţa25. Abraham Ortelius, mare geograf şi cartograf olandez, a alcătuit în 20 de ani de muncă primul atlas modem al întregii lumi cunoscute, reprezentând cea mai avansată etapă de descriere cartografică de până atunci. Atlasul conţine harta lumii (Typus Orbis Terrarum), 21 David Woodward, Art and Cartography. Six Historical Essays, Chicago, London, 1987, passim. 22 Antonio Ratti, Eugenia Bevilacqua, Le immagine dell'lsola di Creta netla cartografia storica, Venezia, 1997, p. 76; harta, pe pergament, se află la Veneţia, Museo Civico Correr, portolano 8. 23 Ibidem, p. 79; harta, pe pergament, se află la Veneţia, Museo Civico Correr, portolano 15. 24 C. Koeman, The History of Abraham Ortelius and his „Theatrum Orbis TerrarumLausanne, 1964; vezi şi Johannes Henricus Hessels, Abrahami Ortelii (geographi Antverpiensis) et virorum eruditorum ad eundem et ad Jacobum Colium (Abrahami Ortelii sororis filium) EPISTULAE, Osnabrück, 1969, (reproducerea fototipică a ediţiei din 1887). Pentru detalii despre cartografi, vezi şi Lexicon zur Geschichte der Kartographie von den Auföngen bis zum ersten Weltkrieg, coord. Ingrid Kretschmer ş.a., Wien, 1986. 25 Abrahamus Ortelius, Theatrum Orbis Terrarum (1595), Firenze, 1991, in folio.
