Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
48 loan Aurel Pop hărţi ale continentelor, ale ţărilor, provinciilor, regiunilor, după realităţile relativ contemporane lui Ortelius, dar şi hărţi antice, cu Imperiul Roman şi cu toate provinciile sale. Fiecare hartă este precedată de 1-2 pagini cu descrieri geografice, economice, istorice, dar şi etno-lingvistice (în latină) ale zonelor respective, la finalul cărora sunt şi ample referinţe bibliografice despre tema tratată. în textul referitor la Europa - separată la est de Asia prin Marea de Azov {Mare dele Zabecche), Don {Tanais fluvius, vulgo Don), Volga Mijlocie {Volga, Rha vel Edel fluvius) - se spune: „Regiunile sale (aşa cum le numim astăzi) sunt Hispania, Gallia, Germania, Italia, Slavonia, Graecia, Hungária, Polonia cum Lithuania, Moscovia, aut significantius Russia... şi altele..., ale căror fiecare nume şi aşezare le arată această hartă {quorum singula nomina et situm ipsa tabula exhibet)2b. Astfel, pe hartă apar şi Bohemia, Austria, Rascia, Walachia, Moldovia, Podolia, Livonia, Bulgaria, Romania etc.26 27. în ciuda remarcilor din text, pe hartă, Lituania apare despărţită de Polonia, fiind colorată diferit, iar Rusia este plasată în sudul Poloniei şi la nordul Transilvaniei, în zona Ruteniei, semn că erau două Rusii şi că numai una era identică cu Moscovia. Germania - „cea mai mare şi mai întinsă dintre ţările europene“ {Europae terrarum maxima latissimaque) - este prezentată pe parcursul a aproape 40 de pagini de text, cu o hartă generală şi cu hărţi speciale pentru fiecare provincie sau ţară a sa28. Pe harta generală, la hotarele Germaniei se află Danemarca şi mările la nord, Gallia la vest, Lombardia la sud şi Polonia şi Ungaria la est, fiecare colorate diferit29. în interiorul ţării, dintre toate provinciile numai Boemia este marcată prin culoare specială, iar în text se explică de ce a fost plasată în Imperiu: „Etsi Bohemia germanica lingua minime utatur, sed slavonica: quia tamen in media Germania sita sit, et eius rex inter huius Sacri Imperii Romani electores locum habet, pro Germania regione habetur“30. Prin urmare, autorul face distincţie între situaţia politică şi cea etno-lingvistică: boemienii folosesc limba lor slavă - deci nu sunt germani - dar ţara este prezentată ca regiune „germanică“ datorită^ aşezării geografice şi statutului de elector al Imperiului, deţinut de regele său. în textul dedicat special Boemiei se spune şi mai clar: „Graiul acestor oameni (boemieni) este slav, iar în limba lor pe sine se numesc cehi şi pe germani îi numesc nemţi“31. Pe o listă specială din finalul textului dedicat Boemiei (şi uneori şi pe harta Boemiei), numele de locuri şi de râuri sunt date deopotrivă în cehă şi germană (ex. Praha-Prag, Plzen-Pilsen, Budiciowize-Budwis, Laba-Elba, Vltawa-Molta etc.)32. Despre Ungaria, textul spune că îşi trage numele de la Hunni vel Hungari - — neamuri venite din Scythia - care acum o locuiesc şi că se întinde peste cele 26 Ibidem, p. 2. 27 Ibidem, între p. 2-3. 2S Ibidem, p. 33-70. 29 Ibidem, p. 33-34. 30 Ibidem, p. 33. 31 „Sermo gentis slavonicus est, se ipso Czechos, Germanos Niemeckos sua lingua vocant. Huius regni titulo quoque subsunt Moravia, Silesia, et Lusatia regiones“. Cf. Ibidem, p. 60. 32 Ibidem, p. 60 şi harta dintre p. 60-61.
