Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
36 Ana Dumitran, Botond Gádor recompensat cu reconfirmarea, reprezentat ca militar călare. Trebuie să presupunem oare că “serviciile credincioase” aduse de tată (în cazul preotului din Alămor acelea de răspândire a calvinismului între români) au fost considerate insuficient de meritorii pentru a asigura statutul nobiliar şi descendenţilor, cum se întâmplă în toate celelalte cazuri, următoarea generaţie fiind nevoită să-şi probeze din nou virtuţile, de această dată pe calea clasică, pentru a se menţine în ierarhie? Sau este vorba de un eşec al misiunii prozelitiste, care a adus după sine, pe lângă reintegrarea comunităţii respective sub jurisdicţia mitropolitului belgrădean - fapt probat documentar, şi pierderea titlului nobiliar condiţionat de o reală evanghelizare în spiritul învăţăturilor calvine? Ori poate avem de-a face cu o simplă reconfirmare, acordată însă în spiritul remodelat al politicii prozelitiste din timpul domniei principele Mihail Apafi, care a îndreptat-o pe un făgaş mai tolerant, în care se permitea convieţuirea sub unica jurisdicţie băigrădeană a comunităţilor tradiţionaliste cu cele care se adaptau la noul mesaj? Un alt gen de evoluţie îl constituie desprinderea din descendenţii unui preot înnobilat pentru merit militar a unei ramuri al cărei întemeietor s-a remarcat prin merite culturale. Este cazul familiilor Pop de Domnin (Dománya)12 şi Pop de Bădăcin (Badacson)13, pe al căror blazon este reprezentat un bărbat ţinând cartea în mână. Alte 4 cazuri par a fi înnobilări propriu-zise, acordate unor persoane care sau remarcat cu deosebire în ambele direcţii, atât ca preoţi cât şi ca soldaţi. Blazoanele lor au reprezentări diverse, toate însă foarte sugestive: pe cele ale familiilor Papp de Vima Mică (Drâgavilma)14 şi Pap-Flora de Pogăceaua (Pogâcsfalva)15 se vede un bărbat ţinând într-o mână sabia şi în cealaltă o carte, pe cel al familiei Popa alias Pap sau Damian de Măgoaja (Hollomező)16 un preot îngenunchiat înaintea unei săbii, iar scutul familiei Popa alias Pap de Margina17 este împărţit în două câmpuri: pe unul este reprezentată o masă de altar cu un pocal de cuminecătură, pe celălalt un leu ţinând lancea. Reprezentările heraldice amintite sugerează existenţa unei posibile clasificări a blazoanelor determinată de similitudinea motivaţiilor pentru care erau acordate. Pentru celelalte două înnobilări rămase avem o situaţie deosebit de delicată, şi anume, dacă nu ar fi fost explicit menţionate meritele militare, descrierea blazoanelor ne-ar fî îndemnat să le trecem la rubrica meritelor culturale exclusive, fapt care pune încă o dată în lumină adevărul procentajului stabilit în favoarea înnobilărilor pentru bravura pe câmpul de luptă a preoţilor români, dovedind că aceasta era cea mai sigură cale pentru a accede la rangul nobiliar în societatea românească a acelor vremuri. Este vorba de familiile Pop alias Petrişor de Şasa (Sâsza)18, pe al cărui scut se vede un preot cu o cruce mare pe umăr ţinând 12 13 14 15 16 17 18 Ibidem, voi. I, p. 34 (diplome emise în 1628 şi 25 septembrie 1684). Ibidem, voi. I, p. 34 şi 38 (diplome emise în 1628, 1674 şi 1684). Ibidem, voi. 1. p. 29 (diplomă din 1663). Ibidem, voi. I, p. 67 (diplomă din 20 septembrie 1666). Ibidem, voi. II. p. 138 (diplomă din 16 septembrie 1672) Ibidem, voi. II, p. 305 (diplomă din 1689). Ibidem, voi. I, p. 30 şi 94 (diplomă din 27 septembrie 1673).
