Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Instituţii
114 Sándor Pál-Antal hotărârii din anul 1657, intrau deasemenea numai în atribuţiile acestui for40. Acest for de judecată se compunea din căpitan şi judele suprem regal ca prezidenţi, 12 asesori juraţi şi notarul. De aici se putea apela doar la Tabla principelui. Vicescaunul de judecată ( lat. vice sedes judiciaria, ung. viceszék, Szereda szék) dezbătea cauze de zălogire pentru valori mai mici, acte de violenţă, datorii mai mici de 100 forinţi etc. Forul de apel era Scaunul general de judecată. Corespondentul acestui for la comitate din a doua jumătate a secolului al XVII-lea era scaunul parţial. De obicei vicescaunul de judecată era prezidat de cei doi vicejuzi regali, dar avem cazuri când era prezent şi judele suprem regal, sau din anumite motive numai unul dintre vicejuzi. în scaunele secuieşti Ciuc, Odorhei şi Trei Scaune, pentru unele zone unitare geografic, s-au înfiinţat vicescaune de judecată urmate şi de o separare administrativă (numite scaune filiale), condusă de un vicecăpitan şi un vicejude regal. în această privinţă scaunul Mureş a rămas până în prima jumătate a secolului al XVIII-lea unitar, având un singur vicescaun de judecată. Reşedinţa vicescaunului era la Miercurea Nirajului, şi dezbaterile au avut loc în zilele de miercurea, din care motiv i se spunea şi scaunul de Miercurea (Szereda szék). Pe la mijlocul secolului al XVII-lea s-a încercat şi aici zonarea activităţii forului inferior de judecată. în anul 1643 locuitorii din partea dinspre Câmpia Transilvaniei au iniţiat formarea unei instanţe separate, motivând acţiunea lor cu pierdere de prea multă vreme cu deplasările până la Miercurea Nirajului41. Acţiunea lor însă a eşuat. Pe lângă instanţele de mai sus, în secolul al XVII-lea a funcţionat în scaun încă una numită de noi (negăsind alt termen mai potrivit) scaunul ambulant (lat. inqvisitio generale malefactorum, ung. cirkálás), al cărui scop era judecarea cazurilor de nerespectare a legilor scrise şi nescrise, deci de urmărire a răufăcătorilor. Menirea “anchetărilor generale ale răufăcătorilor” era înfrânarea criminalităţii, reglementată şi prin Aprobate42. Acest for judecătoresc era alcătuit din dregătorii scaunului: cei doi prim-dregători - căpitanul şi judele suprem regal - care însă deseori lipseau, fiind ocupaţi cu alte treburi, cei doi vicejuzi regali, notarul şi trei-patru asesori. Componenţa scaunului ambulant era stabilită de fiecare dată de adunarea generală, care hotăra şi data deplasărilor la faţa locului. Activarea scaunului ambulant trebuia să aibă loc din trei în trei ani, dar în realitate a avut loc atunci când se considera că fărădelegile s-au înmulţit îngrijorător şi trebuia restabilită legalitatea şi liniştea. De regulă, cei aleşi să ducă la bun sfârşit această acţiune erau obligaţi să execute sarcinile primite sub pedeapsa de 24 “gira”, cum se obişnuia în acea vreme în cazul neocupării funcţiilor elective. Scaunul ambulant de judecată se deplasa de la o localitate la alta şi dezbătea toate cazurile (infracţiunile) prezentate lor de reprezentanţii juraţi ai 40 Ibidem, p. 18,28. 41 Idem, Protocolul scaunului de judecată din anii 1631-1643 (nr. 3) p. 445. 42 Pentru activitatea Scaunelor ambulante din Secuime vezi Aprobate Constitutiones, în Corpus Juris Hungarici. 1540-1849 évi erdélyi törvények, Budapest, 1900, Par.V, ed. 52-54 şi 61.
