Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Instituţii
Sistemul institutional al scaunului secuiesc Mureş 115 satelor. în scaunul Mureş, spre deosebire de celelalte scaune secuieşti, scaunul ambulant putea dezbate orice problemă, în afară de cea a caselor şi a succesiunilor, care atingeau problema “moştenirilor secuieşti”. Prima menţiune despre scaunul ambulant din scaunul Mureş o avem din anul 1612. Atunci instanţa era compusă din doi vicejuzi regali, 4 asesori şi notarul, şi ancheta cazurile prezentate de juraţii satelor sau alţi reclamanţi şi dădea sentinţe în chestiuni penale, cât şi în cazuri de abuz de putere, datorii, chezăşii sau încălcarea dreptului de sesie43. Dacă erau prezenţi şi prim-dregătorii, în faţa lor putea fi dezbătută orice problemă şi se putea apela, potrivit naturii chestiunilor ori la scaunul de Miercurea, ori direct la scaunul general de judecată. Scaunul ambulant şi-a pierdut caracterul de instanţă judecătorească la începutul secolului al XVIIl-lea, probabil odată cu consolidarea stăpânirii habsburgice în Transilvania. Cu anchetarea cazurilor de contravenţii ne vom întâlni şi mai târziu, chiar până în anul 1848, dar acestea nu mai erau efectuate de funcţionari superiori ai scaunului, ca şi instanţă de judecată, ci de către comisarii de plăşi, şi se dădeau amenzi contravenţionale. Numai cazurile mai grave erau transpuse instanţelor de judecată. Privind în ansamblu problema instituţiilor scăunale ale secuilor mureşeni în timpul principatului autonom al Transilvaniei, putem conchide că ştirbirea, respectiv lichidarea, în bună măsură, a autonomiei secuilor, după răscoala din 1562, s-a răsfrânt şi asupra instituţiilor secuieşti “naţionale”, dar şi asupra celor scăunale. Pe lângă împiedicarea funcţionării principalelor instituţii ale autonomiei secuieşti, a Adunării generale naţionale şi a Scaunului de judecată de apel de la Odorhei, a fost acaparată de puterea centrală cea a căpitanului de scaun, iar cea a judelui scăunal a fost subordonată judelui regesc numit de principe. A fost lichidat practic dreptul secuilor de a se autoadministra sub conducerea dregătorilor desemnaţi din sânul lor. Atribuţiile căpitanilor de scaun le preiau căpitanii celor două cetăţi ridicate în mijlocul Secuimii - la Odorhei şi la Varheghi din Trei Scaune - iar juzii regali sunt numiţi de principe dintre oamenii lui de încredere. Către sfârşitul secolului al XVl-lea asistăm la lărgirea sferei de activitate administrativă a scaunelor secuieşti. A crescut numărul funcţionarilor, fiind din ce în ce mai bine delimitate sferele lor de activitate. Cele două sarcini de bază, militară şi judecătorească, constituiau atribuţia principală a căpitanilor celor două cetăţi şi a juzilor regali din scaune, dregători numiţi de principe şi nu aleşi din sânul comunităţii scaunale. în rezolvarea sarcinilor pur administrative nu se poate stabili însă o delimitare clară între atribuţiile căpitanului şi cele ale judelui regal. în această direcţie a crescut tot mai mult rolul judelui regal. Sarcinile judelui regal au crescut în aşa fel încât un singur dregător nu le putea rezolva în condiţii corespunzătoare. în aceste împrejurări a apărut dregătoria vicejuzilor regali. în ultimul deceniu al secolului al XVI-lea întâlnim deja câte doi-trei vicejuzi regali în fiecare scaun, cu sarcini nu numai judecătoreşti, ci şi administrative. 43Arhiva Scaunului Mureş, Protocolul Scaunului din 1610-1683 (nr. 1), p. 19
