Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1999 (3. évfolyam, 1-2. szám)
Instituţii
Sistemul instituţional al scaunului secuiesc Mureş 113 fiecare adunare sau şedinţă de judecată unde, potrivit regulilor, la începutul şedinţelor se citea protocolul încheiat la şedinţa anterioară36. In afară de aceasta el participa la strângerea impozitelor militare (subsidium) şi facea parte din completul de judecată. De regulă era ales şi el ca delegat şi trimis la dietă având asupra lui instrucţiunile scrise ale scaunului privind activitatea delegaţilor, şi executa lucrările scriptologice ce-i reveneau. De obicei notarul deţinea funcţia timp îndelungat fiind reales anual. între anii 1586 - 1683 scaunul Mureş a avut următorii notari identificaţi de noi: Tamás Köpeczi în 1586, István Literatus Vásárhelyi în anii 1597-1598, András Szeredai de Szentrontás în anii 1605-1609, Gergély Ózdi de Gálfalva în anii 1610-1631, János Sárosi de Poka, ginerele lui Gergély Ózdi, în anii 1631-1645, György Gálfalvi în anul 1648, János Kendi în anii 1649-1655, Samuel Szentiványi de Sepsiszentivány în anii 1656-1665, Francisc Bikfalvi în anii 1666-1671, György Galambfalvi în anii 1672-1682 şi Francisc Daniel de Haraszfkerek începând din anul 168337. loan Sárosi de Poka totodată a fost şi notarul jurat al comitatului Turda38. în a doua jumătate a secolului, corpul dregătorilor scaunului s-a lărgit, începând cu anul 1657 au fost impuşi şi secuii la plata dării faţă de Poarta otomană. Pentru repartizarea şi strângerea sumelor impuse, a apărut strângătorul de dări, perceptorul. în anii şaptezeci al aceluiaşi secol apare ajutorul vicejudelui regal, numit dúló (“vastator”, “prădător”, în sens de pedepsitor), funcţie care la începutul secolului următor devine “comisar de plasă” (dúló commissarius), similar cu vicejudele nobililor la comitate. Activitatea judecătorească în secolul al XVlI-lea se amplifică. Pentru a face faţă cerinţelor crescânde a activităţii judecătoreşti, apar noi instanţe, ierarhizate. Astfel, chiar de la începutul secolului al XVIl-lea, se cunoaşte scaunul ambulant ca for penal (inquisitio generale malefactorum) şi vicescaunul de judecată, ca foruri inferioare şi scaunul general de judecată, ca for de apel. Scaunul general de judecată (lat. “Sedria generalis”, ung. “derékszék”). Prima menţiune despre existenţa sa în scaunul Mureş o avem din anul 1612 sub denumirea de “Sedes Generalis”, apoi din anul 1613 numit “Derek Zek”39. In scaunele secuieşti scaunul general de judecată era doar for de apel. în prima instanţă, cazurile erau dezbătute la vicescaune, indiferent de natura cauzei. în scaunul Mureş practica era puţin diferită de restul secuimii. Aici unele cauze puteau fi soluţionate doar la scaunul general de judecată. Crimele de omor, dacă era vorba de nobili, până în anul 1656, nu puteau fi dezbătute decât la scaunul general, procesele patrimoniale cu o valoare mai mare de 100 de florini, potrivit 36 A. Föglein, op. cit., p.154. 37 Ferencz Kállay, Históriai értekezés a nemes székely nemzet eredetéről, hadi és polgári intézményeiről a régi időkben (Disertaţiune istorică despre originea naţiunii secuieşti şi despre instituţiile sale militare şi civile din cele mai vechi timpuri), Nagy Enyed, 1829, p. 247 şi urm.; Arhiva Primăriei Târgu-Mureş, Acta Politica 50/1598 şi 52/1595; Arhiva Scaunului Mureş, Protocolul scaunului pe anii 1610-1683 (nr. 1), p. 3, 15, 119,170, 211,427, 573, 594 etc. 38 Arhiva Scaunului Mureş, Protocolul scaunului din 1631 - 1643 (nr. 3), p.l. 39 Idem, Protocolul Scaunului din 1610-1683 (nr. 1), p. 570, 394-596.
