Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 2. szám)
Elite
234 Adrian A. Rusu plata unor solde. Suma, importantă, ne face să ne punem întrebarea de ce avere trebuie să fi dispus atunci pentru a-şi îngădui să refacă, aproape total, cetatea Hunedoarei. Şi, încă lucru foarte important, cum de această cetatea a fost clădită într-un mod care nu era deloc comun, nici acelor vremi, nici teritoriului geografic învecinat. Acele presupuse construcţii din prima fază nu au fost niciodată, în mod serios, puse în relaţie cu ce s-a construit sigur în prima jumătate a secolului al XV- lea, în arhitectura militară a Transilvaniei. Dimpotrivă, s-a ajuns iarăşi la un paradox, adică, tot ceea ce mai există, sigur ori bănuit construit în secolul al XV- lea, este comparat cu Hunedoara. Dacă privim însă lucrurile îndeaproape, constatăm că, cel puţin în lumina documentelor, interesul pentru fortificaţii sporeşte mai ales după mijlocul secolului al XV-lea, stimulat, în mod categoric de incursiunile turceşti anterioare. Pentru această perioadă, referinţele cele mai numeroase sunt la cetăţile de pe linia Dunării. Pe cât de bogate sunt referinţele istorice la aceste cetăţi, pe atât de puţine sunt cunoştinţele noastre despre monumentele propriu-zise. Există apoi cetatea de la Pescari, care posedă un tumdonjon rotund, pe care autorii cercetărilor arheologice de acolo l-au datat la sfârşitul secolului al XIV-lea - începutul secolului al XV-lea109. Cu funcţie identică, dar cu o datare mai timpurie, s-a înzestrat tumul circular de la Grădeţ110. Este adevărat că asupra datărilor de la Pescari s-a revenit, după asocierea lor cu descoperirile arheologice de la Mehadia, unde, în extrema opusă donjonului hexagonal, a fost descoperit un alt turn cu bază circulară. S-a spus astfel că pentru Pescari ar trebui avută în vedere o datare după 1428, iar pentru Mehadia, una în deceniile 4-5 ale veacului al XV-lea111. Ceva mai interesantă pare a fi situaţia de la cetatea Tumu Severin, unde pe latura de est a incintei exterioare, apare un turn al cărui plan aminteşte de conturul literei greceşti Q. S-a apreciat, din păcate numai pe baza unor interpretări istorice, că respectivul turn a fost înălţat “după 1419”, respectiv după preluarea cetăţii de către regalitatea maghiară112. în discuţia cronologiei nu avem de ce să evităm referirea la turnurile semicirculare ale cetăţii Poenari, datate la rândul lor, la mijlocul secolului al XV-lea113. Nici pentru istoria fortificaţiilor Transilvaniei, nu suntem încă în măsură să indicăm cu mare precizie ce datează cu certitudine din prima jumătate a secolului al XV-lea. Presupunem doar că a fost vorba despre o lungă perioadă de tranziţie, comună cu încă câteva decenii ale secolului anterior, care pregătea reînnoirea fortificaţiilor pentru a face faţă armamentului de foc. Este încă mult prea puţin. în asemenea conjuncturi, istoriografie nebuloase, este extrem de incorect a vorbi despre certitudini numai la cetatea Hunedoara. 109 Şt. Matei, I. Uzum, Cetatea de la Pescari, în Banatica, 2, 1973, p. 154-155. 1111 M. Davidescu, Cetatea Grădeţului, în Drobeta, 1978, p. 114-123. 111 Şt. Matei, Aspecte ale evoluţiei arhitecturii de fortificaţii în Banat în perioada feudalismului timpuriu, în Studii de istoria artei, Cluj-Napoca, 1982, p. 121-122. 112 Gh. I. Cantacuzino, Cetăţi medievale din Ţara Românească (sec.XIII-XVI), Bucureşti, 1981, p. 93, 96. 113 Ibidem, p. 114.
