Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 2. szám)
Elite
începuturile familiei Hunedoreştilor 235 între timp, istoriografia privitoare la fortificaţii a progresat într-un asemenea mod în care să ne permită încercarea de integrare a cetăţii de la Hunedoara într-un anume ansamblu evolutiv general. în primul rând, constatăm că în regatul Ungariei, nobilimea măruntă sau de mărime mijlocie, - aşa cum fuseseră Hunedoreştii până prin 1441, - a construit în secolul al XV-lea rezidenţe pe care le denumeau adesea castellum-uri. In concret acestea se prezentau ca un ansamblu constructiv în care intra un corp de locuire, foarte adesea de formă alungită, o capelă şi elemente de fortificaţie, care oscilau între un simplu gard de palisadă şi o curtină de piatră. Acestea au fost majoritatea construcţiilor noi, din prima jumătate a secolului al XV-lea. Abia după mijlocul secolului al XV-lea, cetăţile vechi, în care intra şi Hunedoara, au fost transformate după concepţiile arhitectonice noi. Exemplele citate din graniţele vechiului regat al Ungariei, sunt numeroase: Spissky hrad, Trencin, Lietava, Strecno (Slovacia), Csővár, Füzér, Solmó (Ungaria). Ne mai interesează încă să inserăm aici că nu se ştie încă cu precizie procesul de (re)asimilare a turnurilor rotunde (nu sub formă donjoanelor, ci de rondele, barbacane sau bastioane)114. în aceleaşi vremuri, turnurile rotunde sunt aproape inexistente în Moravia115, Boemia, unde apar, încă destul de rar, după mijlocul secolului116, la fel ca în toată Germania. Ieşirea din impasul dat de insolitul turnurilor de curtină de la Hunedoara pare că se poate realiza dacă urmărim o alte origine a meşterilor. După câte ştim, se pare că nimeni nu a privit mai atent spre Italia şi arhitectura ei militară contemporană primei jumătăţi a secolului al XV-lea. Or, informaţiile sunt elocvente în a dezvălui că Francesco Sforza a refăcut Milánóul distrus în urma războaielor cu Veneţia, dispunând manşonarea turnurilor de incintă vechi, cu baze rectangulare. După acest eveniment de istorie militară, exemplul său a fost repede urmat de alţi oameni politici117. Deci pare foarte probabil ca turnurile Hunedoarei să fi apărut imitându-le pe cele italiene, cu atât mai mult cu cât relaţia lui loan de Hunedoara cu Francesco Sforza este una timpurie şi notorie. Dacă mai adăugăm faptul că o serie de ingineri militari italieni îşi aveau lucrările în biblioteca lui Matia Corvin118, lucrări care, în parte cel puţin, au putut fi şi moştenite de la părinte, atunci relaţia pe care o urmărim pare să aibă noi temeiuri. Oricum, suntem de părere că, cel puţin din punctul de vedere al interpretărilor istorice, ar fi prea mult ca să ne imaginăm că înainte de ascendenţa sa la funcţia de guvernator, loan de Hunedoara şi familia sa au fost în măsură să ridice o fortificaţie de o asemenea amploare şi care, în acelaşi timp, să utilizeze noutăţi tehnice pe care majoritatea cetăţilor contemporane ei nu le conţineau încă. Contactele pe care loan de Hunedoara le-a avut cu performanţele de vârf ale 114 I. Feld, Das castrum des 15. Jahrhunderts als Forschunsproblem, în Castrum Bene, Budapest, 2, 1990, p. 30-31. 115 M. Placek, Z. Mennsky, Die Burgen Mährens im Spätmittelalter, în Castrum Bene, Budapest, 2, 1990, p. 276-295. 116 T. Durdik, Abriss der Entwicklung der böhmischen Burgen im 15. und am Anfang des 16. Jahrhunderts, în Castrum Bene. Budapest, 2, 1990, p. 321-339. 117 A. Cassi Ramelli, Architecture militare en Italie, în IBI. Bulletin, 29, 1971, p. 12-14. 118 Jolán Balogh, Magyarországi Renaissance, Budapest, 1953, p. 16.
