Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 2. szám)
Elite
începuturile familiei Hunedoreştilor 229 Istoriografia maghiară a discutat îndelung asupra termenului de nova donatio cu care fuseseră recompensaţi Hunedoreştii în anul 1409. S-a spus că, spre deosebire de alte danii din epocă, aceea nu fusese o reconfirmare, ci efectiv o donaţie nouă. Caracterul acestei danii ieşea astfel din nou în evidenţă, alimentând, odată mai mult, suspiciunile în legătură cu o relaţie specială, de favoare excepţională, cu regele. Iată că, de foarte curând, Pál Engel a făcut demonstraţia că ne aflăm în prelungirea unei practici donaţionale inaugurate de către regele Ludovic I, probabil în anul 1343, practică prin care întregul sistem fusese reformat în aşa fel încât, indiferent de rudele cele mai apropiate, dania regală îi privea exclusiv pe titularii înscrişi în actul cedat de rege şi doar pe urmaşii lor direcţi88. Concluzia ar fi aceea că donaţia iniţială a privit o posesiune modestă, fără nici un fel de caracter excepţional. Acumulările de avere, în principal de pământuri, au urmat treptat. loan de Hunedoara a înţeles foarte repede care ar putea fi coordonatele unui succes social real. Pe lângă talentele şi serviciile sale militare, sa exersat foarte repede în practicile administraţiei. După unele opinii, semnele s-au arătat încă pe vremea în care deţinuse slujba de ban de Severin. Atunci a avut loc o extensiune a teritoriului supus direct banului şi o introducere a demnităţii de viceban89. De obicei, slujbele militare nu aduceau prea mari venituri, dimpotrivă, implicau cheltuieli chiar şi din averea personală a purtătorilor de cinuri, cheltuieli pe care respectivii sperau să le recupereze prin noi donaţii dobândite de la rege. Or, datele pe care le avem la îndemână, ne dovedesc că loan de Hunedoara s-a îmbogăţit cu repeziciune. Care va fi fost sursa acestei averi, este destul de enigmatic. Nu ne putem gândi decât, eventual, la prăzile de război mai bogate, datorită succeselor sale. Apoi, pentru rotunjirea averii proprii, a practicat din plin cămătăria cu zălogiri de pământuri90. Până şi regele i-a ajuns astfel dator. Şederea în banatul de Severin a demonstrat deja excelentele calităţi politice cu care loan de Hunedoara fusese înzestrat, calităţi care aveau să prevaleze totdeauna asupra celor militare. Averea sa imobiliară a fost un produs de acumulare rapidă, nicidecum una favorizată de excepţii. * Pentru copilăria şi adolescenţa lui loan de Hunedoara, s-a indicat, după cunoştinţa no. <ră, o singură supoziţie, privitoare la educarea sa de către franciscanii din Haţeg91. Nu o vom considera altfel decât o simplă părere, căci nu are nici cea mai mică bază reală. în plus, mai ştim că franciscanii nu se ocupau cu educarea odraslelor nobiliare care nu urmau să intre sigur în rândurile lor, iar apoi, dacă tânărul loan ar fi dobândit o şcolarizare într-o mănăstire, nu neapărat la franciscani, ar fi trebuit să ştie limba latină. Or, bine se ştie, omul politic de mai târziu, avea serioase deficienţe la acest capitol. 8 P. Engel, Nagy Lajos ismeretlen adományreformja, ín Történelmi Szemle, 39, 1997, p. 137-157. 89 Al. Horvath, Consideraţii istorice şi juridice privitoare la Banatul de Severin şi funcţia de ban al Caransebeşului şi Lugojului, în Studii şi comunicări de etnografle-istorie, 3, 1979, p. 302. 90 E. Mályusz, Zsigmond király (vezi nota 71), p. 131. 91 J. Held, op. cit. (vezi nota 30), p. 9.
