Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 2. szám)
Elite
230 Adrian A. Rusu Acelaşi danie de la 1409 reprezintă cheia unor alte întrebări legate de posibila ucenicie politică timpurie a lui loan de Hunedoara. Căci, pe chiar litera actului regal se întâlneşte o însemnare arhivată de tip relatio, prin care trebuie să recunoaştem că tatăl lui loan fusese familiar al comitelui de Timişoara, italianul Filippo Scolari de Ozora (= Pippo Spano). Există încă două izvoare care ne orientează către aceeaşi interpretare. Un izvor italian contemporan, foarte bine informat, afirma că florentinul aflat în slujba lui Sigismund de Luxemburg, “de giovanetto allevato”, pe loan de Hunedoara92. în sfârşit, o afirmaţie răspicată a regelui Matia întăreşte presupunerea privind rolul lui Scolari: “acest excelent comandant l-a învăţat pe tatăl meu primele lucruri din meşteşugul războiului şi sub severa sa educaţie a devenit mai întâi cel mai viteaz oştean, apoi căpitan”93. în faţa acestor clare date biografice, nu vedem rostul recurgerii în continuare la fabulaţiile privitoare la cariera lui loan de Hunedoara începută la turci, continuată apoi la familiile Csáki şi Csanádi, la despotul sârb Ştefan Lazarevici ori alţi potentaţi de la graniţa de sud a regatului94. Deoarece de la moartea comitelui de Timişoara, până la intrarea lui loan în slujba directă a regelui este încă un interval oarecare de timp, speculaţiile la care ne-am referit ar putea să continue. Până acum cel puţin, sursa acestora a fost Bonfinius. Necesara investigaţie şi punerea în ordine a fost săvârşită de foarte curând, de către Pál Engel. Au fost trecuţi atunci în revistă Nicolae Újlaki, Ştefan Lazarevici, Aii bei Evrenos-oglu, Hermann Cilii, Filippo Scolari, Dumitru Csupor, episcop de Zagreb, Filippo Maria Visconti, ducele Milanului, familia Csáki, Francisc Csanádi. Ne mărginim să rezumăm aici concluziile reputatului nostru coleg, istoric maghiar. Definitiv au fost eliminate numele comandantului turc şi acela al lui Hermann de Cilii. Ar putea, aşa cum am văzut ceva mai sus, ca cel dintâi dintre toţi să fi fost Filippo Scolari (t 1426), în slujba căruia a ajuns prin intermediul părintelui. Momentul este presupus a se fi derulat în jurul lui 1420. Au urmat apoi perioade relativ scurte, între un an şi maximum patru, petrecute în slujba lui Ştefan Lazarevici (I 1427), Gheorghe (f 1428-1429) sau Ladislau Csáki, primul comite de Sătmar, Ugocea şi Crasna, al doilea voievod al Transilvaniei, apoi, eventual, Ştefan Újlaki, ban de Macsva (t 1430), fratele mai vârstnic al lui Nicolae, mai târziu colegul de voievodat al lui loan de Hunedoara. Moartea succesivă a acestor magnaţi explică şi de ce ucenicia a fost atât de aglomerată de popasuri. Se poate presupune că loan de Hunedoara l-a însoţit pe cel din urmă (Ştefan Újlaki) în campania împotriva husiţilor, campanie în care şi-a aflat moartea. Dumitru Csupor a fost mai tânăr decât personajul nostru şi doar el a fost acela care l-a aşezat în funcţia de episcop al Croaţiei. Ca urmare, s-ar putea doar bănui că, din aceeaşi familie, a fost vorba despre un frate al clericului, pe nume Acaţiu (Âkos). Acesta ar fi putut să fie superiorul lui loan, îndată după trecerea sa în slujba regelui (după 1430). Se interferează apoi episodul milanez, mai bine cunoscut, desfăşurat între decembrie 1431 şi sfârşitul anului 1433. Un 92 Apud FI. Bânffi, Filippo Scolari és Hunyadi János, în Hadtörténelmi Közlemények, 1930, p. 126. 93 Cf. L. Vayer, Masolino és Roma, Budapest, 1962, p. 292-293 (1. magh.) şi 91 (1. ital.), după mss. din Biblioteca Nazionale a Florenţei. 94 C. Mureşanu, láncú de Hunedoara, p. 45-46; G. Barta, op. cit. (vezi nota 46), p. 168-169.
