Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 2. szám)
Elite
228 Adrian A. Rusu când a fost reluată, la mijlocul secolului al XV-lea, nu a mai deţinut decât un simbolic rost militar, nu şi un domeniu, odinioară real, drept pentru care, Cândeştii din Rîu de Mori au fost în măsură să pună mâna definitiv pe ea81. Deva a fost donată lui loan de Hunedoara între anii 1443-144782. Conscrierea domeniului ei, efectuată aproximativ, numai de către capitularii din Alba Iulia, în urma daniei regale din 3 aprilie 1453, care vorbea vag despre posesiunile sale aparţinătoare, dovedea totuşi că ea reunise toate satele care aparţinuseră odinioară cel puţin cetăţii Haţegului83. Să mai amintim că, în acel timp, ideea domeniului feudal regal era încă serios concurată de o realitate mai complexă, care privea districtele cetăţilor, înţelese ca autonomii populate chiar şi cu slujbaşi cu drepturi sociale de tip nobiliar (nobilime condiţionară) ori apropiaţi lor (cnezi). In asemenea condiţii, când trei domenii de cetăţi s-au unit, era foarte greu de imaginat ceea ce aparţinuse iniţial, cu adevărat, fiecăreia. Suntem de părere că, în orice caz, Hunedoarei, care se aflase anterior anului 1409, în situaţia analizată, îi revenise cel mai puţin dintre toate trei. în 1457, s-a văzut clar că loan avusese toate temeiurile să lase lucrurile neclare, căci regele a revendicat înapoi cetăţile de la Deva şi Haţeg84. Evenimentele care au urmat, respectiv moartea subită a regelui Ladislau al V-lea şi urcarea pe tron a lui Matia Corvin, au contribuit la păstrarea unităţii de stăpânire constituită de loan de Hunedoara, dar ne-au privat, odată mai mult, de posibilitatea de a cunoaşte ce aparţinuse cu adevărat de nucleul domenial din primele decenii ale secolului al XV-lea. Dar ti unsferurile de proprietate care au avut loc din patrimoniul existent ori rămas al cetăţilor regale nu au fost singurele care au dat consistenţă domeniului de la Hunedoara. Să dăm câteva exemple care au fost făcute cunoscute. întreaga vale a Orăştiei a fost cumpărată de loan de Hunedoara de la Andrei Lepeş şi alipită domeniului Hunedoarei. Tranzacţia este amintită doar în anul 1462, fără să ni se spună când avut loc cu exactitate85. A făcut alte cumpărături din Pestişu Mic86 şi un schimb de moşii cu nobilii din Buituri, la 145387. Dacă ne oprim numai la aceste două sate din urmă, vom constata că dată fiind apropierea lor de localitatea Hunedoarei (primul este la mai puţin de 15 km, spre nord, celălalt este astăzi înglobat oraşului), stăpânirea iniţială era extrem de încorsetată de altele vecine, aparţinătoare unor nobili mărunţi maghiari. Ar rămâne de speculat apartenenţa regiunii muntoase dinspre masivul Poiana Ruscă, unde informaţia documentară \>te extrem de deficitară pentru perioada anterioară mijlocului de secol XV. Dar, ..etodologic, ar fi incorect să apreciem că ceea ce nu fusese deloc menţionat în izvoare, ar fi ar>artinnf automat ^^•^“ninliii Hunedoarei ’’ A. A. Rusu. Cetatea Haţegului. Monografie istorică şi arheologică, în Sarge na, XVI-XVll, 1982- 1983, p. 343-344. 84 L. Elekes, Hunyadi, p. 218, nota 4. 8 Hurmuzaki, Documente, 11/2, p. 34-35. 84 G. Fejer, Genus, incunabula et virtus Joannis Corvmi de Hunyad, regni Hungáriáé gubernatoris. Buda, 1844, p. 231-232. s' D Csánki. op. cil. (vezi nota 79), V, p. 158. 86 Ibidem, p. 164. 8' Ibidem, p. 165.
