Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 2. szám)
Elite
220 Adrian A. Rusu o posibilă origine regală bastardă sau de o origine munteană41. Cum cea dintâi nu va putea fi niciodată susţinută altfel decât pe baza renumelui de iubăreţ al lui Sigismund de Luxemburg, pe ascensiunea, considerată de-a dreptul vertiginoasă, a presupusului său fiu nelegitim şi pe fanteziile destul de numeroase, de altfel, ale lui Bonfinius42, cea de-a doua ipoteză va avea întotdeauna mai mult câştig de cauză. Ea porneşte din cronica lui loan Thuróczy. Anumite interpretări ale picturii alegorice comandate de către văduva lui loan, Elisabeta Szilágy, în interiorul aşa-numitei loggii Matia, de la cetatea Hunedoarei, au crezut că văd, la un capăt al ciclului pictural, un personaj Basarab. Gradul lor de distrugere43 ne împiedică să mai apelăm la mesajul posibil al acestui izvor iconografic. Intr-adevăr, acest tip de izvor, direct comandat de către Hunedoreşti, trebuie să fi fost foarte aproape de adevăr sau de ceea ce ar fi dorit ei să se oficializeze. Apoi, Zsuzsa Teke a mai adăugat o remarcă preţioasă, care merită atenţie. Ea a observat că în diploma de concedare a noului blazon de nobilitate, acordată în anul 1453, de către regele Ladislau al V-lea Postumul, se menţiona că blazonul cel vechi al Hunedoreştilor, cel cu corbul purtător de inel în cioc, fusese dobândit de către progenitores. Aceasta ar fi însemnat, într-o interpretare legată strict de traducerea termenului, că blazonul fusese primit de un strămoş, sigur anterior lui Voicu. Cercetătoarea socotea că, dată fiind numai prezenţa sigură a lui Voicu, deci a unui singur înaintaş direct, în regat, blazonul fusese primit deja în Ţara Românească44. Construcţia aceasta nu este fără slăbiciuni. Nimeni nu ar fi în măsură să argumenteze, fără nici un fel de dubii, că Voicu ar fi fost, într-adevăr, primul venit în regat, refugiat ori chemat de rege. Apoi, ceea ce ştim despre heraldica munteană din acele timpuri este descurajant de modest. Apropierea dintre simbolistica stemei Ţării Româneşti (acvila cruciată, cu aripile deschise) şi cea a Hunedoreştilor (corb în profil, fără aripile deschise, cu inel în cioc) este destul de relativă. în sfârşit, nu este pe deplin stabilit dacă pluralul din hrisovul de danie nu aparţine cumva unui simplu şablon de cancelarie, preluat neatent. Pe de altă parte, absolut nimic nu sprijină siguranţa lui Camil Mureşanu care considera primul blazon dobândit în anul 140945. Avem chiar dreptul să ne îndoim că funcţiile modeste pe care le-a deţinut Voicu l-ar fi îndrituit la o concesiune de blazon, venită din partea regelui. Cert este faptul că persoane de condiţie socială egală nu au beneficiat de aceste tipuri de gratificări decât după trecerea unui număr considerabil de ani. 41 Vezi şi A. P. Teodor, Legenda în legătură cu originea familiei Huniadé, în voi. în amintirea lui Constantin Giurescu la douăzeci şi cinci de ani dela moartea lui (1875-1918, Bucureşti, 1944, p. 511-521. 42 Ultima analiză a acestei probleme, cu bibliografia maghiară mai veche, vezi la E. Kovács P., A Hunyadi-család, în voi. Hunyadi Mátyás. Emlékkönyv Mátyás király halálának 500. Évfordulójára, Budapest, 1990, p. 29-33. 43 Vezi foto şi desene la 1. Möller, A Vajdahunyadi vár építési korai, ín Magyarország műemlékei, III, Budapest, 1913, p. 21-23, fig. 69-72 şi tab. VII/2, VIII-XI. 44 Zsuzsa Teke, Hunyadi János és kora, Budapest, 1980, p. 83. 45 C. Mureşanu, láncú de Hunedoara, p. 42.
