Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 2. szám)
Fontes
Rudolphi Bzensky - ‘Relatio de Ecclesia Transylvana’ 307 2.5 Dar mijloacele cele mai eficiente pentru schimbarea raportului numeric între catolici şi protestanţi, l-au constituit, pe de o parte, unirea românilor transilvăneni cu biserica Romei, proces pregătit şi sprijinit cu zel de către misionarii iezuiţi, mai ales la Alba Iulia, în apropierea căreia se afla reşedinţa episcopului Athanasie73, cel care împeună cu clerul său şi cu enoriaşii lor au făcut profesiune publică de credinţă, lepădându-se de ritul lor grecesc, dar şi la Braşov, unde misionarii iezuiţi intenţionau să trimită un bun cunoscător al limbii române care să contracareze obstinaţia românilor ortodocşi din interiorul oraşului (aceştia au şi fost alungaţi în afara zidurilor), dar totodată să-i şi atragă prin celebrarea liturghiei ortodoxe în limba română de către misionarul iezuit în biserica catolică; tot în acest context se înscrie şi aducerea armenilor uniţi în Transilvania, după alungarea lor din Moldova74; pe de altă parte, numărul catolicilor a crescut prin aducerea franciscanilor bulgari din Muntenia, unde se refugiaseră datorită prigoanei turceşti, şi stabilirea lor la Vinţ75, prin decretul dat de împăratul Leopold. Apoi, un număr important de catolici l-au reprezentat călugării franciscani, atât cei conventuali, cât şi cei de strictă observanţă, care au revenit în Transilvania, fie din Polonia, fie de la Roma, trimişi de congregaţia De Propaganda Fide, pentru a-şi redobândi mănăstirile şi posesiunile. 2.6 Raportul este încununat cu două paragrafe cu caracter programatic: în penultimul se prezintă aşa zisul <status> votivus in praesentibus circumstantiis, în care se întrevăd măsurile concepute de cardinalul de Kollonics pentru contracararea doleanţelor calvinilor care voiau ca funcţiile importante în provincie să fie asigurate de autohtoni, fără să se acorde o importanţă aparte catolicilor (asta însemnând, de fapt, că majoritatea covârşitoare a nobililor transilvăneni fiind protestantă, catolicii ar fi fost reduşi la tăcere). Cardinalul propunea, pe lângă măsurile concrete de redare a bisericii mari din centrul Clujului catolicilor şi 73 O mare parte din paragraful şapte este consacrată unirii românilor săvârşită de Athanasie (numit pe alocuri şi Anastasius!). De asemenea, desăvârşirea procesului de unire în anii următori este prezentată şi în alte paragrafe (în special al zecelea). 74 Capitolul şaisprezece din cartea a cincea din Syllogimaea ... este consacrat în întregime venirii armenilor în Transilvania: Caput decimum sextum. De Armenis e Moldavia in Transylvaniam transmigrantibus. In Relatio de Ecclesia Transylvana, armenilor le este consacrată o bună parte din paragraful cinci: Parochialis Transylvanae Ecclesiae Status, f. [66]r: ‘Clerum Catholicum quoque adauxit continuo ab A.C. 1684 praesentia Oxendii Virziresky Aladiensis Episcopi Armeni, cuius Dioecesanii e Moldavia transierant in Transylvaniam, et cum antecessore Episcopo Minas, eiuratis haereticis erroribus, in gremium Catholicae Ecclesiae suscepti, stationes in Transylvania stabiles obtinuerunt’. 75 Diploma împăratului Leopold I, prin care se acorda dreptul bulgarilor catolici de a se stabili la Vinţ este transcrisă de Bzenszky chiar la sfârşitul cărţii a şaptea (ultima) din Syllogimaea. Povestea bulgarilor veniţi la Vinţ este reluată de Károly Veszély într-un studiu din Magyar Sion, 1/1863, pp. 432-449, iar diploma este publicată în anexa aceluiaşi studiu, pp. 537-543. Pasajele din Syllogimaea lui Bzenzky referitoare la bulgari sunt preluate, de asemenea, şi amplificate de către episcopul romano-catolic Andreas Illia în interesanta sa lucrare Ortus et progressus variarum in Dacia gentium ac religionum cum principibus eiusdem, primum in lucem datus Anno Millesimo septingentesimo tricesimo, nunc denuo recusus, Claudiopoli, Typis Academicis Societatis JESU, Anno M.DCC.LXIV, Cap. XII, pp. 72-78: Origo Bulgarorum in Dacia, et facta per eos Religioni Catholicae accessio.
