Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 2. szám)
Fontes
Rudolphi Bzensky - ‘Relatio de Ecclesia Transylvam’ 305 breslei croitorilor. După moartea sa, misiunea a fost continuată de părinţii franciscani care însă s-au izbit de obstacolul necunoaşterii limbii germane (ei fiind maghiari), condiţie absolut necesară în acest mediu germanofon. In cele din urmă, ca şi la Sibiu, a fost numit un misionar iezuit cu pensio annua asigurată de către generalul Donatus Heisler de Heidesheim (în anul 1694, luna ianuarie) şi completată de către diferiţi benefactores, printre care la loc de frunte se număra şi corniţele Ştefan Apor. Principalele sărbători catolice au fost din nou celebrate cu pompa cuvenită, Theophorica processio fiind chiar însoţită de o fastuoasă paradă militară67. S-a ajuns chiar la o emulaţie benefică între misunile sibiană şi braşoveană. Un al treilea punct strategic de o importanţă deosebită pentru ţelurile catolicismului a fost cetatea Făgăraşului, care fiind aşezată la jumătatea distanţei dintre Braşov şi Sibiu şi fiind popas de poştă (Caesareus Veredus) fusese iniţial catolică, prin bunăvoinţa Măriei Chfistierna, soţia principelui Sigismund Báthory, care îşi avea aici reşedinţa. Dar populaţia a devenit apoi majoritar luterană şi calvină. De asemenea, în cetate se afla o mare biserică a românilor ortodocşi, care se aflau aici şi în împrejurimi în mare număr. La Făgăraş, după cum reiese din scrisoarea anuală încredinţată tiparului, a fost trimis de la Cluj părintele Michael Mardt S.J., care a activat aici vreme de două luni, contribuind decisiv la întărirea misiunii apostolice în acest punct foarte important pentru lansarea catolicismului înspre Muntenia ortodoxă68. 2.4 în centrul strădaniilor sistematice de refacere a stării catolice din Transilvania s-a situat şi refacerea vechile centre ale iezuiţilor de la Cluj şi Alba lulia, la care s-a adăugat şi Odorheiul, avându-se apoi în vedere şi o necesară deschidere pentru Târgu Mureş, oraşul aflat în mijlocul unei majorităţi calvine. 2.4.1 Prin sprijinul împăratului Leopold 1 şi sub oblăduirea spirituală a arhiepiscopului de Strigoniu, G. Szécheny şi a succesorului său, Leopold de Kollonics, părinţii iezuiţi şi-au putut îmbrăca din nou tradiţionala rasă de culoare neagră, astfel că la Cluj, la sfârşitul anului 1701 activau doisprezece misionari iezuiţi îmbrăcaţi în haina proprie lor. Pentru tinerii studioşi la Seminar, la Academia iezuită (unde s-au reluat cursurile de filosofie) şi în cele şase clase ale gimanziului iezuit, Bartolomeu Szebelebi, vicarul general al Transilvaniei, a creat o fundaţie. Mănăşturul a rămas în continuare, în cea mai mare parte, încorporat colegiului iezuit. Biserica consacrată Născătoarei de Dumnezeu a fost restaurată, iar în apropierea ei, iezuiţii au construit un mic sanctuar consacrat îndureratei Mame. A crescut în importanţă devotio Mariana. De asemenea, prin sprijinul aceluiaşi Leopold de Kollonics, a fost adusă de la Nicula, dintr-un mic sanctuar 67 § IV, f.f. [65]v-[66]r: ‘Hic Missa quotidiana certa nota celebrat<ur>. Conciones habebantur omni festo die, biennio etiam quadragesimales singulis sextis feriis, celebres / per annum sollemnitates, nominatim Nativitas, Resurrectio Domini, Theophorica Processio (ubi et bellica tormenta plausum dabant) perquam splendide adornabantur’. Numărul misionarilor va creşte treptat, ajungându-se în cele din urmă la patru (vezi paragraful 10). 68 § XI, ff. [70]v-[71]r: 'Impressis annuis ad A. 1604. sic legitur: P. Michael Mardt S.J. sub exordium huius anni in Fogaras missus ... Ibi mortuo Parocho, vices obivit per bimestre, profatus Pr. Michael Mardt, Claudiopoli illuc missus’.
