Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 2. szám)
Fontes
Rudolphi Bzensky - ‘Relatio de Ecclesia Transylvana’ 303 ei datorată revenirii iezuiţilor: dovadă opoziţia netă între starea catolică şi ‘erezii’. Datele oferite de Bzenszky la sfârşitul paragrafului al doilea sunt culese pe viu şi au menirea să sugereze faptul că încă situaţia catolicilor era dificilă: în anul 1700, ‘arienii’ ocupau 180 de târguri şi sate ale Transilvaniei şi aveau 130 de preoţi; numărul <preoţilor> calvini era de 470, iar al celor luterani de 740. Nobilii transilvăneni erau în total 14000, dintre care doar un număr de 2000 erau catolici60. Prin urmare, paragraful al doilea are menirea ca, punând în paralel cele două ‘stări’ {status), cea catolică şi cea ‘eretică’ (sintetizând mai multe erezii) să pună pregnant în relief situaţia dezastruoasă a catolicismului din Transilvania, faţă de care iezuitul va căuta, în final, remedii directe, de ordin practic. 2.3 Paragrafele trei şi patru au, de asemenea, caracter de preambul, de data aceasta punctând elementele esenţiale, care vor fi dezvoltate apoi în paragrafele VXIII, referitoare la ‘starea’ catolicismului în Transilvania (sub multiple aspecte: starea parohială, starea monastică şi, în principal, starea misiunilor iezuite în principalele lor centre, atât cele vechi, care vor fi refăcute, cât şi în cele noi, asupra cărora Bzenszky va insista mai mult). în cele două prolegomene se prezintă, pe de o parte, situaţia de ansamblu a ‘stării catolice’ la venirea trupelor austriece în Transilvania anului 1688 (care trupe au fost încartiruite la Cluj, Sibiu şi în alte oraşe şi cetăţi principale -12 la număr -, restul armatei imperiale fiind răspândită pe tot teritoriul, în tabere de iarnă (hyberna), de către Carol Iosif, duce de Lorena, comandantul suprem al armatelor lui Leopold din aceste părţi, pe de lată parte punctează principalele măsuri de revigorare a misiunilor catolice menite să ducă la revolutio eiusdem <status> (chiar titlul paragrafului trei). 2.3.1 în paragraful al treilea, Bzenszky menţionează principala noutate în domeniul misionarismului: sosirea, odată cu cătanele cezaro-crăieşti şi a misionarilor ‘clasici’ a preoţilor militari61, o inovaţie, după cât se pare, în efortul concertat de propagare a catolicismului, menită să adauge eficienţa disciplinei militare zelului misionar al călugărului. Şi cine ar fi putut fi mai potrivit pentru a juca rolul acestor castrenses capellani decât cooperarii Societatis Jesu62? încă de la început, aceştia au găsit indicii, e adevărat puţine, dar dătătoare de speranţă pentru lucruri mai mari, ale menţinerii, fie şi în condiţii ostile, a prozelitismului catolic: biserici catolice mai existau încă, împuţinate la număr, datorită confiscării lor de către calvini şi unitarieni (mai ales la Cluj, Alba Iulia şi Odorhei), şi pierdute 60 § II, ff. [64]v-[65]r: ‘Nihilominus numerosa permanebant statibus Transylvaniae incorporatae haereses: nam Ariani seu Unitarii adhuc A.C. 1700 degebant in 180 / oppidis et pagis, quorum ministelli censebantur 130. Numerus Calvinianorum 470. Lutheranorum 740. - Nobiles Transylvani 14000, e quibus Catholici bis mille’. 61 § III, f. [65]r: ‘Ingrediebantur pariter Missionarii et Capellam castrenses (s.n.), ut ibi Divina Militibus administrarent, ubi officialibus militiae consentaneum videbatur’. 62 Conform informaţiei lui Emeric Bielik din Geschichte der K. u. K. Militärsorge und des Apostolischen Feld-Vivariates, Wien, s.a., pp. 21-82, ‘Anno 1643 Ferdinandus III. curam animarum ad castra Societati commisit, quae hoc officio usque ad suppressionem functa est’ [apud Ladislaum Polgár S.J, Biographia de historia Societatis Jesu in regnis olim Corona Hungarica unitis (1560-1773), Romae, 1957, p. 21]. Dar, după cum reiese chiar din paginile acestei Relatio (§ IV, f. [65]v) ‘Primus de Patribus Castrensibus Cibiniensis Ecclesiae acceptatus ministrator erat Seraphici Ordinis (s.n.) Provinciae Vienensis Pater Eliseus a S.Giorgio, e Caesareo Regimine Styrum’.
