Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Recenzii
178 Recenzii Potrivit articolului programatic, semnat de către Adrian A. Rusu şi intitulat Pledoarie pentru arheologia medievală, de la bun început se precizează faptul că arheologia medievală, cea mai tânără ramură a arheologiei româneşti, nu se constituie întrun corp distinct faţa de medievistica autohtonă, cum se mai încearcă a fi etichetată, ci întrunul auxiliar care se străduie să aducă plusul necesar de informaţie acolo unde (ne referim la cultura materială), în majoritatea cazurilor, documentul scris nu este relevant ori nu există. De ce avem nevoie de arheologia medievală ? Iată doar două motive care ni se par a fi deosebit de importante pentru întrebarea pusă anterior. A face abstracţie de rolul arheologiei medievale în reconstituirea unei epoci istorice când, pentru Ţara Românească şi Moldova, în primele cinci veacuri de după anul o mie avem doar patru tomuri de documente interne, iar pentru Transilvania, unde, cu instituţiile ei specifice, catolice, documentele sunt mai numeroase dar, aici, realităţile româneşti au fost marginalizate datorită specificului lor, ar însemna să neglijăm deliberat o sursă de informaţie de prim ordin. Un al doilea motiv pentru care necesitatea arheologiei medievale se impune este numărul mare de monumnte istorice medievale (cetăţi, castele, biserici, oraşe), care există pe teritoriul României. Doar în Transilvania există câteva mii de astfel de monumente ! Cu siguranţă că repunerea lor în valoare va face necesar apelul la contribuţiile arheologiei medievale. Arheologia Medievală stabileşte limitele cronologice ale studiilor şi materialelor care vor fi prezente, înscriindu-le între secolele IX - XVI (evul mediu propriu-zis), dar vor fi incluse şi materiale din epoca premodernă (secolele XVII - XVIII), în măsura în care acestea vor prezenta o importanţă deosebită. în paginile acestei reviste, arheologii medievişti vor avea ocazia să publice cele mai recente şi mai interesante cercetări, să prezinte modele metodologice proprii în realizarea unor săpături care să poată fi urmate de tânăra generaţie de arheologi aflată în formare, să creeze un limbaj propriu meseriei pe care o practică etc. Cuprinsul acestui prim număr este bogat şi se structurează astfel: Istoria arheologiei medievale din România (D.Ţeicu, Forschungen mittelalterlicher Archäologie im Banat) Studii (V. Spinéi, Generalităţi privind geneza oraşelor medievale din Moldova)', Materiale arheologice (N.M. Simina, Căldări de lut din Transilvania şi Crişana cu însemne pe huză\ Paraschiva V.Batariuc, Cahle descoperite în locuinţe de orăşeni la Suceava-, A.A. Rusu, Cahle din Transilvania (II); Al.Artimon, Ceramica fină de uz comun din secolele XIV-XV; Ingrid Poll, Gh. Mănucu-Adameşteanu, Brăţări de sticlă medievale descoperite în România', R. Lupescu, Un monument funerar inedit în biserica din Densuş); Topografie arheologică (Sanda Mihaela Salontai, Consideraţii privind identificarea amplasamentului unor mănăstiri dominicane în Transilvania). Volumul mai conţine încă două capitole: Cronică, în care sunt prezentate principalele manifestări ştiinţifice care ţin de arheologia medievală şi, în final, Recenzii, unde avem semnalate şi discutate critic ultimele apariţii editoriale în domeniu. Parcugând articolele care privesc exclusiv Transilvania şi Banatul, vom remarca mica sinteză de cercetări de arheologie medievală din Banat. Sinteza, abordează mai ales siturile mari (cetăţi, biserici, necropole, sate). N.M. Simina prezintă o metoda de lucra destul de riguros organizată. El prezintă mai întâi un catalog al descoperirilor cu bibliografia aferentă, după care încearcă să analizeze critic însemnele de pe buzele căldărilor de lut descoperite la Sânnicolaul de Beius, Sfântu-Gheorghe şi Vinţu de Jos. Concluzia la care se ajunge este că, datorită numărului mic al descoperirilor de pe întreg teritoriul României, dar şi a tratării sumare în literatura de specialitate a acestor însemne, ele nu pot fi considerate decât "mărci" ale unor jneşteri olari ( p. 59 ). încercarea de a le atribui acestor elemente o semnificaţie magico-religioasă rămâne, la ora actuală, doar o
