Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Recenzii
Recenzii 179 simplă speculaţie. Cahlele din Transilvania, cuprinse într-un serial ajuns la al doilea capitol, redactat de către acelaşi autor, A.A.Rusu, (primul a fost publicat în Ziridava, 1996 ), relevă o realitate foarte puţin cunoscută: o lume întreagă de plastică ceramică, transmite imagini de o generozitate incredibilă. Sunt publicate materiale descoperite în castelul din Hunedoara, în oraşul medieval Oradea, la Micăsasa (jud. Sibiu), şi din vechile colecţii ale Muzeului Unirii din Alba Iulia. Ceea ce ni se înfăţişează sunt mai ales eşantioane ale unui tezaur pe care abia putem încă să-l intuim. în articolul său, Radu Lupescu reanalizează critic, şi cu mai multă atentie, lintoul uşii de intrare în biserica medievală din Densuş. Concluziile la care ajunge autorul sunt puţin surprinzătoare, în sensul pozitiv al cuvântului, dacă ţinem cont de faptul că acest element arhitectonic a fost studiat şi de către V.Vătăşianu. Astfel, "blocul de marmoră albă" decorat cu "un cerc şi un punct în centru" este, de fapt, una dintre cele mai vechi pietre tombale româneşti ale Transilvaniei, databilă, pe baza unor analogii cu piese asemănătoare din Cehia şi Ungaria, în secolul al XIII-lea. Sanda Mihaela Salontai face o investigaţie de arhitectură privitoare la dominicani , care dovedeşte cât este de precară informaţia despre vechile mănăstiri catolice ale provinciei. Trebuie menţionat şi faptul că, deocamdată, cercetările de arheologie medievală la aşezămintele dominicane ardelene lipsesc, ele fiind în curs de desfăşurare doar la Vinţu de Jos. Chiar dacă articolele directe se încheie, nu putem să trecem cu vederea faptul că atât cahlele sucevene, cât şi ceramica fină ori sticlăria, au raporturi serioase cu Transilvania. Dacă nu au provenit direct, măcar au circulat sau se vor regăsi în viitor. Revista, una dintre foarte puţinele reviste de arheologie tematică din România, poate fi socotită ca un eveniment editorial. îi dorim viaţă lungă şi cu succese ! Vasile Mizgan Művelődési törekvések a korai újkorban. Tanulmányok Keserű Bálint tiszteletére. Szerkesztette: Balázs Mihály, Font Zsuzsa, Keserű Gizella, Ötvös Péter. Szeged 1997, 695 P-Apariţia unui volum omagial este un moment editorial deosebit. Putem spune chiar că în urma publicaţiilor de acest fel s-a ajuns la conturarea unui gen istoriografie special. Aceste volume depăşesc nivelul colecţiilor de studii, oferind o imagine în ansamblu asupra stadiului la care a ajuns un domeniu ştiinţific, în cazul nostru cea a istoriei ideilor în sensul larg al termenului. Profesorul Bálint Keserű, cel căruia îi este dedicat acest volum, poate fi denumit fără a exagera, unul dintre promotorii acestei linii de cercetare în spaţiul Central European. Pe lângă contribuţiile personale, importanţa majoră a activităţii sale ştiinţifice, desfăşurate timp de patruzeci şi cinci de ani în cadrul Catedrei de Literatură Maghiară Veche de la Universitatea József Attila din Seghedin, constă în crearea unei adevărate şcoli de cercetare în acest domeniu. Pornind de la problemele literaturii maghiare vechi şi-a extins aria preocupărilor asupra istoriei cărţii şi a culturii de carte, a peregrinării academice, asupra dezvoltărilor istorice ale manifestărilor şi ideilor religioase din secolele 16.-18. Ca adept al vechiului stil academic cel al muncii colective şi-a subordonat activitatea acestei modaltăţi de exprimare. Astfel numele lui s-a făcut cunoscut mai ales ca îndrumător şi coordonator al unor programe ştiinţifice colective de amploare. Sub numele lui au apărut treizeci şi patru de volume din colecţia "Adattár XVI-XVIII. századi szellemi mozgalmaink történetéhez" care a avut scopul de a publica în primul rând izvoarele referitoare la istoria culturii din perioada premodernă. în domeniul istoriei peregrinării academice a promovat publicarea colecţiei
