Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Recenzii
Recenzii 169 din care au fost extrase se face trimitere la acestea. Regestele cuprind toate informaţiile de orice natură (dar cu omiterea formulelor stereotipe), precum şi numele proprii (numele de persoană, de localităţi, nume geografice), în toate variantele existente în document (excepţie constituind doar unele documente papale sau dalmaţiene). în afară de numele de persoană general răspândite în lumea creştină (ex.: Gheorghe, loan, Andrei etc.), toate celelalte apar în forma originală (ex. voi. IV., doc. nr. 142 din 11 aug. 1315: cnezii "Dan" şi "Ztonizlov"). în cazul numelor unor persoane a căror origine etnică putea fi determinată fără dubii, ar fi fost indicată redarea numelui în limba acelei etnii. Astfel de exemplu, numele de persoană din doc. 363, 522, 837 din voi. III, ar fi trebuit redate în limba germană. Acele nume proprii care în originalul documentului apar în traducere latină în regest sunt redate în limba maghiară, dar în paranteză se reproduce forma originală (ex.: voi. IX, nr. 201 "Óvár /in Antiquo Castro/", voi. V nr. 570: "Tövis /villa Spinarum/", voi. III nr. 849: "Sánta /Claudus/" voi. I. regest nenumerotat dintre doc. 242 şi 243: "Süket /Surdus/" etc.). Data emiterii documentului, precum şi toate datele calendaristice care apar în document, sunt date în forma utilizată astăzi, dar se dă - prescurtat - şi în forma care apare în document, pentru ca utilizatorul regestelor să poată controla corectitudinea transpunerii datelor. Pasajele de o importanţă deosebită sau expresiile a căror traducere nu ar fi fost destul de clară se publică şi ele în forma în care apar în original. în unele cazuri sunt redate şi expresiile care fac referire la diferite relaţii de rudenie (ex. fráter uterinus, camalis, etc.). Regestele cuprind, de asemenea, toate expresiile nelatine în forma în care apar în document (ex.: voi. III, doc. nr. 745: "keseken [Egerfey]," "rakathia," "gepu," "egerfa," "berek," "fyz", voi. III, doc. nr. 437: "wyz", "nyarffa" "[Aba] wta", "thoo", "wiz" sau voi. IV. doc. nr. 630: "bicfa," "gemulchin"). Din păcate hotămicirile/descrierile de hotar nu sunt reproduse în întregime (după original), ci se dau doar elemenele mai stabile din acestea (tumuli, fântâni, pârâuri, clădiri, satele/pământurile învecinate, drumurile, pomii/copacii etc. etc.). în mod firesc, numele geografice - precum toate numele proprii - apar şi ele în forma originală a documentului, ceea ce oferă şi informaţii privitoare la structura etnică a teritoriului. (Cf. ediţia documuntului nr. 556 din voi. IV.: "nomina autem dictarum metarum plerumque in wulgari Teutonico expressimus, ob fauorem fratrum predictorum, quia in illis partibus plures sunt Teutonici, et ut facilius veniant ad notitiam plurimorum"). Este însă regretabil, că aceste hotărniciri nu au fost reproduse în întregime în forma în care apar în document, deorece ar fi servit la identificări topografice, ar fi oferit date mai ample privind geografia istorică a unor teritorii, iar importanţa acestora este deosebit de mare în cazul teritoriilor a căror material arhivistic ne-a parvenit numai cu mari pierderi (de ex. teritoriile Ungariei ocupate mai târziu de turci sau Transilvania). Un aparat critic minuţios elaborat însoţeşte fiecare regest. Acesta cuprinde enumerarea originalului (cu cota arhivistică actuală), a transumpturilor, a transcrierilor simple sau rezumative, a menţiunilor documentului (dacă ele există) şi sunt date şi cotele acestor documente. Enumerarea acestora din urmă - chiar în cazul în care originalul există - a avut menirea de a sprijini autenticitatea actului, sau de a releva ante quem-ul confecţionării falsurilor. în cazul transcrierilor multiple, se înşiră toate documentele, deci nu numai docomentul-cadru. La documentele care nu se păstrează în original în Arhiva Diplomatică (DL), se dă şi cota din Fototeca Diplomatică (DF). Sunt înşirate toate ediţiile existente (in extenso, sub formă de regest, în traducere maghiară sau română) în ordinea cronologică - pentru că acesta arată de multe ori şi filiaţia ediţiilor. în cazul mai multor exemplare ale aceluiaşi document (care există în mai multe variante), se indică şi varianta care a stat la baza fiecărei ediţii. Dacă documentul a fost publicat şi în formă de facsimil, şi acesta este amintit, iar dacă sunt necesare, editorii dau note explicative referitoare la modul de editare, datarea, autenticitatea etc. documentului. Existenţa arengăi este semnalată cu
