Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Recenzii
168 Recenzii lângă mai multe cataloage proprii, colecţia are şi o bază informatizată de date şi care va fi completă o dată cu introducerea regestelor fiecărui document. (Această bază de date poate fi accesată pe Internet la home-page-ul: http://www. iif.hu/db/dipl/index.html). Bogăţia relativ mare (cel puţin pentru Europa Central-Estică) a documentelor medievale care privesc istoria Ungariei istorice face ca acestea să nu poată fi editate prin publicarea integrală a textului (nemaivorbind de o eventuală traducere integrală a acestuia). Din acest motiv, în medievistica maghiară publicarea documentelor în formă de regest - redactat în limba maghiară - a devenit o practică general răspândită. Amintim aici că editarea documentelor perioadei angevine a fost şi scopul colecţiei de documente publicate la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul acestuia, intitulată Anjoukon Okmánytár (voi. I-VII, publicat de Nagy Imre, Tasnádi Nagy Gyula, la Budapesta, între 1878-1920), dar care, în cele şapte volume ale sale, nu şi-a putut propune decât prezentarea unei foarte mici părţi a materialului documentar al acestei perioade. Colecţia, datorită greutăţilor financiare cu care s-a confruntat Ungaria după sfârşitul primului război mondial, nu a putut fi terminată, ultimul an din al cărui material s-au publicat documente fiind 1359. De menţionat că, pe lângă numeroasele diplomatám ale diverselor familii nobiliare, un număr mare de documente din această perioadă a fost publicat şi de către Codex diplomaticus ecclesiasticus ac civilis al lui Fejér György (Budáé, 1829-1844). Existenţa - pe lângă cele complet needitate - a multor documente dispersate în foaite multe ediţii diferite, de calitate variabilă (unele foarte greu accesibile) a îngreunat mult cercetarea şi a impus prelucrarea critică a materialului documentar al acestei perioade. Această prelucrare critică trebuia să realizeze examinarea, ordonarea uriaşului material, confruntarea diferitelor ediţii răsfirate cu originalul documentului, şi pregătirea materialului - într-un chip satisfăcător - pentru cercetarea istorică. Seria noului diplomatariu angevin doreşte să exploateze întreaga moştenire diplomatică a Ungariei perioadei Angevine (mai precis cea dintre 1 ianuarie 1301 şi 30 martie 1387), indiferent de forma în care ni s-a transmis aceasta. Astfel, sunt reunite în volumele seriei toate documentele interne şi externe care privesc istoria Ungariei angevine, fără selecţii şi indiferent dacă au văzut deja lumina tiparului sau nu. La fel sunt publicate şi cele pierdute, cunoscute doar din ediţii mai vechi. Regestele documentelor care în ediţii anterioare au apărut ca fiind emise în perioada 1301-1387, dar care de fapt au fost emise anterior sau după domnia regilor angevini, au fost totuşi incluse în colecţie, cu indicarea datei corecte. La fel, când un document a fost editat cu datare greşită şi aceasta diferă semnificativ de data reală a emiterii documentului, regestül este dat şi cu datarea greşită şi se face trimitere la datarea nouă (corectă), stabilită de editori. Astfel, s-a dorit înlăturarea definitivă a greşelilor menţinute până acum în literatura de specialitate şi s-a urmărit şi înlesnirea cercetării. Cu toate că introducerea extrem de scurtă (de doar 2 pagini şi jumătate) dă doar câteva repere referitoare la modul de alcătuire a regestului, vom încerca să schiţăm pe scurt practica seriei recenzate de noi. (Vom ţine seama de principiile generale ale tehnicii de elaborare a regestului, prezentate mai pe larg în: Mályusz Elemér - Borsa Iván: A Szent- Iványi család levéltára 1230-1525. Budapest, 1988, p. 7-10, de metodologia de regestare a Arhivei Naţionale Maghiare şi de practica seriei Erdélyi Okmánytár). în primul rând, fiecare document medieval (înţelegând prin acesta toate sursele arhivistice, nenarative) primeşte un regest elaborat în limba maghiară. Deci şi documentele cunoscute doar din transcrieri, transumpturi, rezumate sau chiar cele doar menţioanate sunt separate de documentul în care sunt transcrise / rezumate / menţionate şi regestele lor sunt plasate - în ordine cronologică - la locul care li se cuvine în cadrul seriei, iar în documentele
