Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1998 (2. évfolyam, 1. szám)
Opinii
Opinii Atitudinea lui Szamosközy faţă de români (perioada lui Mihai Viteazul) Radu Mărza Pentru istoriografia Transilvaniei premoderne, Szamosközy este unul dintre cei mai reprezentativi autori. Format fiind în mediile umaniste italiene şi germane şi apropiat sferelor politice ardelene la sfârşit de secol XVI, opera sa cronicărească este printre cele mai importante surse documentare pentru istoria politică (şi nu numai) a Transilvaniei la 1600. Szamosközy este prin excelenţă contemporanul evenimentelor narate, este istoricul-participant. Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze imaginea românilor care se reflectă din opera istorică a lui Szamosközy. Ne-am oprit asupra perioadei lui Mihai Viteazul pentru că aceasta reprezintă segmentul cel mai interesant, din perspectiva alterităţii, al cronicii. Investigaţia va fi precedată de câteva consideraţii privind mentalităţile colective în cursul secolului al XVI-lea european, propunând depăşirea catalogării tradiţionale simpliste a cronicarului ardelean ca "duşman de moarte" al românilor şi în explicarea comportamentului lui Szamosközy din perspectiva mentalităţilor epocii sale. în final, vom încerca descifrarea interpretării date de Ioachim Crăciun pasajelor "antiromâneşti" din opera istoricului ardelean. Szamosközy István (Stephanus Zamosius) s-a născut în preajma anului 1565'. Orfan, a fost crescut la curtea familiei nobiliare Sombory. în perioada 1587- 1593 îl întâlnim în marile centre universitare ale vremii, la Heidelberg, Padova şi Florenţa. Aici şi-a însuşit o solidă cultură umanistă, în care înrâurirea atmosferei universitare germane şi protestante s-a îmbinat cu influenţa italiană, sensibilă la mesajul Antichităţii. După întoarcerea în ţară (1593), Szamosközy se mişcă în cercurile nobiliare, aflându-se sub protecţia cancelarului Kovacsóczy. Era epoca în care tânărul principe catolic Sigismund Báthory începea să se implice tot mai mult în viaţa politică, care era dominată de o partidă majoritar reformată (adeptă a unei neutralităţi de factură polonă şi înclinată spre un compromis cu turcii) şi în care se vehiculează ideea participării ţării la conflictul recent izbucnit între Habsburgi şi turci. Paşii concreţi pe care Sigismund Báthory, adevărat prinţ al Renaşterii, ambiţios dar nesigur, mânat de idealurile Cruciadei, le făcea în vederea apropierii de Habsburgi, au nemulţumit gruparea "neutrilor" (printre ai cărei lideri se afla şi protectorul lui Szamosközy), fapt care a dus la sfârşitul verii anului 1594 la executarea fizică a conducătorilor rebeliunii nobiliare (inclusiv cancelarul Kovacsóczy)1 2. Implicarea în războiul antiotoman punea pe principele ardelean alături de Mihai Viteazul, energicul domnitor al Ţării Româneşti. Propaganda oficială ardeleană (construită în mare parte de noul cancelar, Ştefan Jósika, şi confesorul principelui, iezuitul Alfonso Carrillo) insista pe rolul principal al 1 Datele biografice apud Ioachim Crăciun, Cronicarul Szamosközy şi însemnările lui privitoare la Români. 1566-1608, Institutul de Arte Grafice "Ardealul", Cluj, 1928, p. 7-9. 2 loan Sârbu, Istoria lui Mihai Vodă Viteazul, domnul Ţării Româneşti, ediţie îngrijită de Damaschin Mioc. Cuvânt înainte de Ştefan Ştelănescu, Ed. Facla, Timişoara, 1976, p. 60-61; Nicolae Iorga, Istoria Românilor, voi. V, Vitejii, Tip. Datina Românească, Bucureşti, 1937, p. 273. MediasvaUa TransUvartica, tom II, 1998, nr. 1.
