Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Elite
96 loan Drágán Hunedoara prima diplomă de blazon cunoscută în Transilvania28, în cuprinsul căreia sunt narate faptele de arme din campaniile de la Varna şi din Austria. Reprezentarea, de buna calitate, pare să fie reproducerea grafică a faptelor de vitejie prezentate în preambul, cuprinzând în esenţă un bust de soldat pedestraş bine echipat, rănit de o săgeată la gât, iar în creştet un bust de turc. Bârsăul se afla pe domeniul cetăţii Deva, la 1448 sub autoritatea voievodului Iancu, mai târziu chiar în proprietatea sa. Este posibil ca diacul Petru de Bârsău, angajat ca avocat chiar de conventul din Cluj Mănăştur, zece ani mai târziu, într-o companie intelectuală aleasă29 30 31, să fie una şi aceeaşi persoană. Alte informaţii despre el nu avem, însă calitatea de avocat, care indică un om instruit, probabil cleric, şi recompensa excepţională obţinută, ne trimit către un personaj important din anturajul lui Iancu, capelan, secretar al cancelariei etc. Despre familia lui Petru de Bârsău nu cunoaştem alte detalii, deşi în act sunt menţionaţi şi fraţii săi, nenumiţi; el însuşi, de formaţie preot, n-a avut urinaşi direcţi. 11. Dej de Timişel şi Iclod (Dees de Themesel, Desy de Iklod). Familia este originară din elita cnezială a districtului Mehadia, cel mai vechi înaintaş cunoscut fiind Petru fiul lui Dej menţionat la anul 1387. Familia s-a ridicat în ierarhia socială odată cu Iancu de Hunedoara, în "familia" căruia au intrat membrii săi. Un alt Petru Dej apare ca egregius încă la 15 septembrie 1444, când voievodul găzduia chiar în casa sa din Timişel şi îi oferea un act de protecţie la încartiruire şi la jaful armatelor aflate în trecere prin zonă3". Trei ani mai târziu "aleşii" Mihai Dej şi Ladislau, fiii răposatului Petru, erau confirmaţi în părţile lor din moşiile Timişel şi alte şaisprezece din districtele Mehadia şi Lugoj11, pentru merite în luptele cu turcii. Unele dintre acestea (Luncaviţa, Toplichaan, Barteşti, Gedefalva şi Cuieşti) sunt stăpânite în devălmăşie cu nobili locali, probabil încă din faza cnezială, iar faptul trimite către ideea unei "familiarităţi" între fruntaşii din Timişel şi mărunţii nobili de sat din aria domeniului lor. Mihai Dej din Timişel a făcut parte din delegaţia nobilimii bănăţene, aflată la Viena în august 1457, unde a obţinut de la rege cunoscutele acte privilegiale pentru districtele româneşti din Banat. El se afla, prin urmare, în tabăra regelui, pe când alţi membri ai familiei se găseau în tabăra Corvineştilor şi nu excludem chiar o opţiune deliberată şi coordonată în această privinţă, pentru ca familia să fie în mod sigur în tabăra învingătorilor. Un văr, după cât se pare, al celor de mai sus, Petru Dej (Desy), aflat la curtea regală32, primea de la Matia în mai 1464, împreună cu un alt "ales" Nicolae de Balota, posesiunea Fârdea, din comitatul Timiş, cu pertinenţele sale, în 28 Publicată de Adrian A. Rusu, în Sargetia, XV, 1981, p.92-99. 29 Zs. Jakó, A kolozsmonostori konvent jegyzőkönyvei, Budapest, 1990 (în continuare: Jakó), I, 1320. 30 Hazai okmánytár., VII, 412. 31 Pesty, A Szörényi vármegyei hajdani Oláh kerületek, Budapest, 1876, p. 70-72, actul de danie cu titlu de nouă donaţie din 26 martie 1447, Buda. 32 Hurmuzaki-Densuşianu, II,/2, 200.
