Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)

Elite

Un privilegiu regal solemn de la 1366 şi implicaţiile sale

71- orice om învinovăţit în chip învederat de furt sau tâlhărie sau altă faptă nelegiuită, neprins asupra faptului, să poată fi dat morţii de partea potrivnică cu mărturia a 50 de nobili, dacă învinovăţitul este nobil;- în acelaşi fel, dacă învinovăţitul este om de rând, să poată fi condamnat prin mărturia a 50 de oameni de rând;- dacă va fi prins asupra faptului, nobilul să fie omorât prin mărturia a 7 nobili;- dacă va fi prins asupra faptului, omul de rând să fie omorât prin mărturia a 7 egali ai săi.

Urmează acum cazurile particulare şi modalitatea de echivalare a mărturiilor:- dacă un român de rând este învinovăţit sau prins pe faţă, să se poată face dovadă contra lui cu orice oameni de rând;- un român de rând să-şi poată dovedi pâra sa împotriva unui om de rând de altă naţiune prin mărturia unor români de rând sau a altor oameni de rând;- dacă un român de rând învinovăţeşte un nobil (neprins asupra faptului) de vreo nelegiuire şi nu dispune de întregul număr de nobili ceruţi ca martori, atunci poate să facă dovada şi “prin nobili sau cnezi ori prin oameni de rând sau români”, până la numărul de 50 de nobili, când un cnez întărit în cnezatul său cu scrisoare (diplomă, document) regală este socotit ca un adevărat nobil, iar un cnez comun este socotit ca un jude sătesc (cu mărturia de un fertun); românii de rând să aibă mărturia estimată la jumătate de fertun;- să se procedeze similar şi atunci când un român de rând pârăşte un nobil prins asupra faptului (pentru condamnarea căruia trebuie doar şapte nobili sau echivalenţi);- nobilii transilvani şi iobagii lor să nu fie popriţi în oraşele sau satele libere pentru hoţie, tâlhărie sau altă faptă nelegiuită, dacă nu au fost prinşi pe faţă; nobilii să nu fie puşi în afara legii în acele oraşe sau sate;- nimeni care a suferit vreo silnicie sau samavolnicie să nu se răzbune prin săvârşirea vreunui fapt similar, ci să apeleze la calea legală; în caz contrar, trebuia să plătească adversarului său îndoitul amenzii şi se făcea vinovat de silnicie faţă de voievodul Transilvaniei;- iobagii transilvani să nu fie opriţi, zălogiţi (ei ori averea lor) sau judecaţi decât de stăpânii lor sau de slujitorii acestora; dacă aceştia nu vor face dreptate pârâşilor, atunci să poată fi chemaţi de pârâşi înaintea voievodului sau locţiitorilor lui;- castelanii şi slujbaşii (regeşti, voievodali sau ai altora cu moşii în Transilvania), dacă au săvârşit pagube şi samavolnicii, să fie judecaţi de voievod sau vicevoievod.

Partea următoare din act se referă la cei proscrişi şi începe ex abrupto:- “oamenii de rând sau românii”, odată “daţi în vileag şi puşi în afara legii” în adunările sau scaunele de judecată voievodale (vicevoievodale) şi comitatense, să fie oriunde prinşi, închişi şi pedepsiţi (omorâţi), fără vreo altă cercetare, dacă nu dobândiseră între timp iertarea regească;