Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Bisericile româneşti în sec. al XV-lea 25 Orice fel de socoteli globale sunt însă complet hazardate, atât timp cât, la nivel local (pe comitate, pe districte) nu s-au făcut estimări. Media pe care o avem pentru Haţeg, de pildă, nu poate fi transferată în altă parte. Acolo, la un număr de circa 100 de localităţi, am identificat circa 23 de biserici, ceea ce indică o medie aproximativă de o biserică la patru localităţi. Date parţiale din unele documente maramureşene, par să indice un raport apropiat. în mod surprinzător, media pare a ti prezentă chiar şi în satele iobăgite, unde construcţia bisericilor româneşti a avut alte mecanisme ctitoriceşti. Media de o biserică la circa trei-patru sate, este atestată în anul 1447, la hotarul dintre actualele judeţe Cluj şi Mureş47. Fiecare unitate administrativă ar trebui să-şi obţină, pe rând, listele proprii, aşa lacunare cum ar fi să fie, după parcurgerea informaţiei documentare. Investigaţiile sunt apreciabile la o stare acceptabilă pentru Haţeg sau Maramureş. Banatul nu va putea fi cunoscut decât pe cale arheologică. Vom mai da încă exemplul vechiului district al Beiuşului, cu pandantul său, la est, pe partea cealaltă a munţilor, în Transilvania, unde există, în mod cert, elite româneşti, bine documentate în acte, dar a căror realizări bisericeşti sunt reductibile, în actuală fază de cercetare, la ruina bisericii din Seghişte, eventual la, ulterior reformata, biserică de la Remetea. Apoi, mai multe astfel de unităţi, cu istorie demografică şi socială asemănătoare, ar putea să ne dea o medie de referinţă. Dar până acolo mai este încă cale lungă, pentru că nicăieri nu s-a făcut altceva decât spicuri ori numărări niciodată temeinice. Dacă vom persevera, fie şi numai pentru a obţine nişte estimări maximale, va trebui să apelăm la cifrele, bune-rele, aşa cum sunt, cu care operează Ştefan Pascu. Admiţând deci că existau în secolul al XV-lea, un număr de aproximativ 2000 aşezări româneşti48, numărul bisericilor, - socotind raportul de 1:5, - ar putea să fi fost în jur de 4004lJ.Dacă datele directe (documente cu atestări de biserici şi preoţi, construcţii), ne ajută, aşa cum am văzut mai sus, să numărăm mai puţin de jumătate din acest total calculat ideal, atunci, cu această cifră de 400, probabil că nu suntem foarte departe de realităţile secolului al XV-lea. Determinarea acestui număr permite oarecari consideraţii asupra numărului şi stării preoţilor, asupra religiozităţii şi formelor de practicare a cultului etc. întrebarea care dorim să încheiem este firească, dar niciodată pusă atât de tranşant: există, intr-adevăr, o arhitectură ecleziastică specifică românilor din regatul medieval al Ungariei ? Datele pe care le avem la îndemână nu ne permit să dăm un răspuns afirmativ. Ea este o arhitecură de epocă, cu mari tangenţe la tot 47 Jakó Zs., A kolozsmonostori konvent jegyzőkönyvei (1289-1556). 1. Budapest, 1990, p.339-340, nr. 606. 48 Din totalul de "peste 4000", în proporţie de "65-70 %" locuite de populaţie românească. Cf. Voievodalul Transilvaniei, II, Cluj-Napoca, 1979, p. 23, 442. 4‘J Pornind de la aproximativ aceleaşi date demografice, M.Păcurariu (op.cit., p.89) estimează că în secolul al XV-lea ar ti existat "peste o mie de parohii <subl.n.>". De aici se poate observa cât de relative pot fi asemenea aprecieri cifrice. Am fi extrem de mulţumiţi dacă socotelile aici prezente nu vor fi utilizate pentru tot felul de construcţii istorice, ci doar ca o bază de plecare pentru analizele ce se vor relua în clipa în care datele noi o vor permite.
