Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
26 Adrian A. Rusu ceea ce exista contemporan ei, în teritoriul în care exista, şi foarte puţine alte trimiteri către alte spaţii geopolitice ori ecleziastice. Lucrul nu este însă într-atât de grav, pe cât ar părea la prima vedere. Căci, dacă am fi răspuns pozitiv, atunci am fi trebuit să aliniem această arhitectură la altele asemenea, cu particularităţi etnice. Se poate însă vorbi, cu temei serios de o arhitectură maghiară medievală? despre una germană medievală? Corect este, întotdeauna, să le definim în legătură cu un teritoriu, care, întâmplător sau nu, integral sau numai parţial, poate fi, în acelaşi timp, şi etnic. De ce atunci, ar fi atât de grav dacă această identitate lipseşte ori poate nu are o asemenea personalitate încât să distoneze major de celelalte? Ceea ce nimeni nu poate nega este certitudinea potrivit căreia românii din Ungaria medievală şi-au dezvoltat o viaţă religioasă, la nivel microstructura!. Pentru secolul al XV-lea, lucrurile echivalează cu un prim nivel generalizat de geografie ecleziastică, edificat prin evoluţie în timp, în paralel, după modele, dar şi în complementaritate, cu geografia ecleziastică catolică, a celorlalte etnii. Lucrul se cere cu atât mai mult subliniat, cu cât aceasta este baza pe care, din a doua jumătate a secolului al XV-lea, începe a se pune tot mai acut problema organizării superioare, în ierarhie, a Bisericii românilor şi, ceea ce este şi mai important, în formule care să fie oficial admise şi protejate. între cele două extreme ale organizării bisericeşti trebuie să fi existat o relaţie fundamentală. Les églises roumaines de Transylvanie et de Hongrie au XV siecle (Résumé) Le sujet est traité comme une réalité socio-historique, sans avoir le but de toucher aux aspets théologiques. On a éliminé expressément la délimitation terminologique "églises orthodoxes" parce que d'une cöté, ce terme continet des renvois aux églises qui appartiennent aux ruthenes ou aux serbes du royaume moyenágeux de la Hongrie, et d'autre cöté on ne peut pás exclure l'existence des églises catholiques qui ont appartenu aux roumains. Mérne dans ce cas, la délimitation ethnique qui reste, a une valeur bien relative pour le Moyen Ágé. On porte une premiere discution autour du fonctionnement des églises de culte: églises de monastéres, paroissiale ou á destination privée (chapelles). Ainsi on constate que ni les sourses écrites, ni les détails architectoniques ne particularisent les églises en fonction de leur destination. Cette situation résulte partialement du statut ilégale oú les églises orthodoxes fonctionnaient de sorté qu'aucune réglementation générale ne soit pas appliqué ou poursuivie par les institutions de l'état. La plus interessante c'est la situation des églises construites par les nobles roumains. Elle n'ont pas été construites dans les cours nobiliaire,
