Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
Bisericile româneşti în sec. al XV-lea 21 precum se întâmplă cu multe alte capitole ale culturii materiale, este nevoie ca şi în acela al arhitecturii, lucrurile să dobândească o interpretare mai rezonabilă. La odinioară, mult vehiculata opinie a transferului ideilor goticului în arhitectura de lemn, cel puţin prin arhitectura turnurilor-clopotniţă35, pare să se fi renunţat astăzi. Pe bună dreptate, pentru că, modelele presupusei arte gotice, cel puţin în Transilvania, au fost extrem de puţine pentru a influenţa până într-atât arhitectura populară. Ar trebui să ne gândim apoi, foarte serios, la uzanţa clopotului însăşi, în evul mediu serios substituită prin aceea a toacăi, mult mai ieftină. Din punct de vedere arheologic, nici o astfel de biserică de lemn nu a fost regăsită cu urme atât de consistente încât să dea vreun reper. Răspândirea bisericilor de lemn este mai mare tocmai acolo unde presupusese modele gotice au fost mai puţine (ex. Maramureşul). Iată cazul bisericii de lemn a mănăstirii Feleacului. Felul cum arăta ea înainte de a fi demolată şi desfiinţată, în secolul al XVIII-lea, respectiv cu un plan trilobat, nu poate fi transferat până în secolul al XVl-lea, secol în care ştim că funcţiona deja. Oricât de multe biserici de lemn vor mai găsi arheologii medievişti, acestea nu vor fi în măsură, de la mărturia fundaţiilor, să recompună detaliile elevaţiilor. Trebuie să menţionăm aici un caz extrem de interesant, pe măsură să lumineze, măcar parţial, asupra modalităţilor prin care bisericile de lemn se năşteau. Este vorba despre biserica de lemn de la Lazuri (jud. Bihor) a cărei uşă are un caracter cu totul special. Feroneria dezvăluie o iconografie tipic gotică, cu particularităţi care sunt pregnant de puternice în arta catolică din jurul anului 140036 *. Aşa cum arătau satele şi casele din interiorul lor, trebuie să fi arătat, în parte cel puţin, şi bisericile. Din ceea ce ne lasă să înţelegem informaţia documentară, sprijinită pe datul arheologic, nimic din perimetrul unui sat nu este o performanţă constructivă. Satele sunt în general mici, iar casele se construiesc în timpi recorzi, din materale perisabile. Nivelul de trai al sătenilor permite sau nu întreţinerea bisericii şi a preotului, căci, construcţia în sine nu este o dificultate. Acolo, în acea menţinere în funcţiune, stă toată cheia problemei. Şi de la aceeaşi problemă a asigurării vieţii bisericii vine, cu o consecvenţă remarcabilă, sprijinul stăpânului feudal. El este cel care decide mai întâi construcţia bisericii, angajânduse apoi să o protejeze şi să o menţină. Situaţia este într-atât de limpede, pentru toată starea nobiliară încât, chiar fiind de altă religie, stăpânul sprijină edificarea 35 C. Petranu, Originea turnurilor bisericilor de lemn din Ardeal, în închinare lui N.lorga, Cluj, 1931, p. 336-342; idem, L’art roumaine de Transylvanie, în La Transylvanie, Bucureşti, 1938, p. 189. Influenţa gotică în arhitectura de lemn are deja valenţe mai complicate la V. Drăguţ, Arta gotică în România, Bucureşti, 1979. p. 356 şi urm. M' Pentru biserică vezi C. Petranu, Monumentele istorice ale judeţului Bihor. I. Bisericile de lemn. Sibiu, 1931, p. 15; pentru interpretarea detaliată a uşii vezi Tóth S., Egy elfelejtet bihari faajtóról, în Építés- és épitészettudomány, Budapest, X, nr. 1-4, 1980, p. 439-453.
