Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
20 Adrian A. Rusii atestată la Băgaciu (jud.Cluj)29. Bisericile românilor din Archid, Biuşa, Cuceu, Giurtelecu Şimleului, Gârceiu, Preoteasa (jud. Sălaj) Maieru, Năsăud, Sîngeorz- Băi (jud. Bistriţa-Năsăud) erau şi ele, la 1450, capella lignea30 31. Este foarte greu de apreciat cum arătau acele biserici de lemn, anterioare şi contemporane secolului al XV-lea. Pe la 1441, ca preţ al răscumpărării unei omucideri, nişte români din Berchieşu, au fost siliţi să dea 150 de oi, un cal de 20 de florini de aur şi să construiască, probabil la Petreştii de Jos, o biserică cu cele ţineau de ea (imam capellam cum attinentiisy'. O asemenea biserică, ca aceea de la Petreştii de Jos (?), care era socotită drept cel mai puţin important element compensatoriu al unei despăgubiri, numai performanţe artistice nu putea cumula, ci era, înainte de toate, o clădire strict funcţională. S-au păstrat unele referinţe de preţuri, care estimează, la mijloc de veac, o biserică de lemn, fără cimitir, la doar trei mărci32, în timp ce la sfârşitul aceluiaşi secol, tot o asemenea biserică, dar cu cimitir, putea urca până la valoarea de cinci mărci33, mai puţin cu o marcă decât la mijlocul aceluiaşi secol34. Pentru a înţelege exact dimensiunea valorică, trebuie să ştim că aproximativ în aceeaşi vreme, contravaloarea bisericii de lemn se putea utiliza pentru achiziţionarea a 30-50 de holde de pământ arător, a unei cingătoare decorate cu argintărie ori a unei tăvi de argint. Asemenea biserici erau lipsite de picturi pe pereţi, aveau doar câteva icoane, despre care, iarăşi, nu ştim încă absolut nimic. După cum istoricii arhitecturii bisericilor de lemn din Transilvania şi părţile învecinate, o ştiu prea bine, fără să o şi scrie destul de răspicat, ceea ce ni sa conservat astăzi păstrează, cel mult elemente din secolul al XVlI-lea şi aproape nimic din altele mai vechi. Transferul automat al acestei arhitecturi, în urmă cu încă două secole, este o operaţiune foarte riscantă. Ea ţine însă de conjunctura metodologică în care realităţile etnografice au fost mereu trimise să suplinească tot ce nu s-a ştiut pe calea cercetărilor de alt tip. De asemenea, acest transfer este foarte comod şi convenabil tuturor celor care doresc să ofere o imagine fundamental populară asupra bisericii românilor ardeleni din evul mediu. Pe nimeni nu a pus pe gânduri faptul că arhitectura bisericească de lemn a secolelor XVII-XVI1I conţine o varietate de forme tipologice şi decorative, iarăşi zonate. Dintre acestea, care trebuiau însă să aparţină secolelor mai vechi ? Apoi, aşa 29 Entz G., Erdély építészete a 14-16. Században (în continuare Erdély építészete...) , Cluj, 1996, p. 246. 30 Ibidem, p. 252. 31 Jakó Zs., A kolozsmonostori konvent jegyzőkönyvei (1289-1556), I, Budapest, 1990, p. 272, nr. 331. 32 Arhivele Naţionale Maghiare, (în continuare Arh. Naş. Magh.) Dl. 48.204, cf. Entz G., Erdély építészete..., p. 136. 33 Arh. Naţ. Magh.. Dl. 29.898. cf. Entz G., Erdély építészete p. 468. 34 Arh. Naţ. Magh., Dl. 48.204, cf. Entz G., Erdély építészete..., p. 136.
