Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Etnie şi confesiune
16 Adrian A. Rusii românească ortodoxă <subl. autoarei>... biserica din central satului Dezna a fost ridicată în consecinţă de obştea românească ortodoxă, fapt ce explică înrudirea cu teritoriile cneziale amintite mai sus"13. Autoarea ştia însă că Dezna a fost o rezidenţă domenială catolică, cu o cetate regală mai întâi, apoi nobiliară (sec.XVXVI), cu o comunitate catolică aparţinătoare de episcopia Agriei, care, adăugăm noi, era plătitoare de dijme aceleiaşi Biserici, şi cu lăcaşul de cult (obligatoriu) al catolicilor rămas nedescoperit. In aceste condiţii, câtă certitudine poate dobândi argumentaţia înfăţişată ? Aceasta cu atât mai mult, cu cât, aşa cum vom vedea în aliniatele de mai jos, în nici un caz nu mai poate fi admisă ideea imposibilităţii preluării unor biserici catolice de către ortodocşii români. Un caz mult mai grav de interpretare istorică a unei biserici este cel de la Caransebeş. Acolo, biserica mănăstirii franciscane a devenit o biserică românească ortodoxă, revendicată ca atare pentru realităţile contemporane14. In lumina consideraţiilor noastre făcute la începutul acestor pagini, pe viitor va trebui să avem în vedere o realitate ca aceea a transferului reciproc al lăcaşurilor de cult de la un rit Ia celălalt. în conjunctura de veşnică opresiune în care erau imaginate bisericile ortodoxe, s-a uitat iarăşi să se invoce vreo listă a bisericilor transferate ritului catolic. Dar, cu excepţia listei de mănăstiri greceşti din Banat, pe care papa le-a dorit preluate de către catolici, după Cruciada a IV-a15, cazuri din cele invocate sunt dezarmant de puţine. Au fost acele biserici metamorfozate, toate câte vor fi fost, trecute sub tăcere? Au aparţinut acele cazuri doar unor perioade istorice mai vechi? Dacă ar fi fost, în mod cert s-ar fi auzit deja despre ele. Privind către evoluţiile petrecute mai târziu, în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea, vom descoperi, - încă cu destulă greutate, dar probabil ceva mai lesne în viitor, - indicate biserici româneşti care au fost transformate în temple protestante. Până şi realitatea, destul de frecventă, a folosirii unei singure biserici pentru mai multe culte, nu a fost relevată din aceleaşi scrupule dogmatice ale prezentului. Dar, la urma urmei, de când a început practicarea acestui procedeu? Unul dintre cele mai regretabile exemple de ratare a unei cercetări serioase, care să lumineze felul în care dominaţia politică s-a oglindit în destinul arhitectonic al unor biserici, ar fi, după opinia noastră, Severinul. Cetatea a trecut prin mai multe cuceriri, ungureşti şi muntene, care s-au repercutat în organizarea bisericească şi, în mod obligatoriu, în forma bisercilor. Dar, ceea ce a însemnat acestă pendulare, nu se reflectă decât prea nesemnificativ în exegeza dedicată bisericii din cetate. O biserică primară, cu 13 Eugenia Greceanu, O construcţie medievală din familia ctitoriilor cneziale româneşti (Dezna, jud. Arad), în Ziridava, XII, 1980, p. 186-188. 14 Pentru acestă problematică vezi recenzia lui A.A.Rusu la cartea lui P. Bona. Biserica medievală din Caransebeş, în Arheologia Medievală. 1. 1996, p. 204-207. Nu vom detalia aici această problemă, printre altele şi pentru că este vorba despre un monument care nu este specific pentru secolul al XV- lea, secol în care ne-am propus să ne menţinem. 15 Vezi referirea despre ele la Hurmuzaki, Documente privind istoria Românilor, 1/1, p. 39-40.
