Diaconescu, Marius (szerk.): Mediaevalia Transilvanica 1997 (1. évfolyam, 1-2. szám)
Recenzii
154 Recenzii Korai Magyar Történeti Lexikon. (9-14. század)[Lexicon de istoria timpurie maghiară, (secolele IX-XIV)],Akadémiai Kiadó, Budapest, 1994, 753 p. Editor şef Kristó Gyula, editori Engel Pál, Makk Ferenc. Volumul de faţă este o realizare importantă a medievisticii maghiare. Redactarea a fost coordonată de şcoala din Szeged, reprezentată de editorii Kristó Gyula şi Makk Ferenc. Bineînţeles că volumul de faţă este rodul colaborării specialiştilor din toate ramurile de cercetare şi din toate centrele medievisticii din Ungaria. Intr-un interviu despre lucrările de editare a dicţionarului, acordat cu doi ani înaintea apariţiei, Kristó Gyula a dezvăluit originile ideii redactării acestui volum (Aetas, 1990, nr. 3, pp. 157-61). Iniţial, proiectul era elaborat în comun de Academiile ţărilor foste socialiste, la începutul anilor '80 şi viza elaborarea unei enciclopedii de istorie medievală timpurie a ţărilor şi popoarelor din Estul şi Sud-Estul Europei. Astfel, a apărut un asemenea volum în Polonia şi, mai târziu, lucrarea de faţă. Modificarea esenţială a acestui proiect este doar renunţarea de la stilul de enciclopedie (din motive economice), rămânând doar un dicţionar. Totuşi, editorii au lăsat în structura volumului anumite caracteristici care tind spre o enciclopedie. Articolele sunt ierarhizate, fiind prezente câteva abordări sintetice, cum ar fi Istoria Ungariei, care este detaliată prin articole cu teme specifice, cum ar fi trimiterea la cuvântul nobil. La rândul lor, şi aceste articole sunt detaliate, ca în cazul amintit al nobilimii: Serviens regis; Praedialis; Barones. Dicţionarul rezultat conţine în jur de două mii de articole, scris de 170 de autori din Ungaria, dar şi din ţările vecine. Alegerea articolelor este foarte bine concepută: sunt tratate independent fiecare suveran maghiar din epocă, fiecare comitat, episcopat, arhidiaconat, oraşele, familiile nobiliare, persoanele mai importante. Aceste titluri sunt completate cu noţiunile economice, sociale, culturale şi instituţiile politico-administrative, precum şi cele bisericeşti din aceea vreme. Pentru a oferi o imagine cât mai complexă asupra epocii sunt alcătuite liste despre deţinătorii celor mai importante dregătorii, episcopate, tabele genealogice ale dinastiilor maghiare şi vecine, precum şi lista papilor şi patriarhilor din Constantinopol şi suveranilor celor mai importante ţări europene. Sunt foarte valoroase articolele care tratează legăturile Ungariei cu principalele state şi foruri ale lumii medievale europene, ca de exemplu: Legături între papalitate şi Ungaria; Legături anglo-maghiare; Legături germano-maghiare etc. Nivelul informativ al articolelor (în special al celor care se ocupă de oraşe) este ridicat de includerea a 50 de hărţi şi planuri. Ideea de bază a selectării acestor articole era aceea de a oferi cunoştinţe cuprinzătoare despre epocă, vizând în primul rând pe specialişti, oferind o posibilitate de a identifica stadiul actual al cercetărilor în diferitele domenii ale medievisticii. Astfel, editorii au cuprins toate temele şi obiectivele referitoare la teritoriul Ungariei medievale, afirmând că practicarea cercetărilor medievistice trebuie să ţină cont totdeauna de realităţile vremii. Articolele reflectă în majoritatea cazurilor poziţia istoriografiei maghiare, în cazul divergenţelor prezentând toate opiniile ştiinţifice importante. Astfel, şi în problemele disputate între istoriografia maghiară şi cea a ţărilor vecine sunt prezentate argumentele părţii contrare. Continuitatea daco-romană este tratată într-un articol independent, destul de consistent, fiind prezentat într-o viziune istorică evoluţia problemei. Sunt tratate lucrările lui A. Philippide, M. Friedwagner, D. Protase, C. Daicoviciu, A. Ambruster, C. C. Giurescu, I. I. Russu, precum şi ale cercetătorilor din Ungaria şi alte ţări, începând cu W. Tomaschek, R. Roesler până K. Horedt (Siebenbürgen im Frühmittelalter. Südosteuropa
