Ciubotă, Viorel (szerk.): Patrimoniu multietnic (Satu Mare, 2009)
determinate de moda urbană. Mâneca largă preia manşeta de la cămăşile orăşenilor, terminându-se cu un “pumnuşel”, dopurile din paie sunt înlocuite de pălării din postav negru, hainele din lână sunt schimbate cu haine din stofă. Cu toate transformările pe care costumul oşenesc le-a cunoscut de-a lungul timpului, putem spune că, în ceea ce priveşte tipologia croielii şi câmpii de amplasare a ornamentelor, acestea au rămas neschimbate. Dacă cel mai vechi tip de cămaşă femeiască era cel ce avea ornamentele brodate pe umeri, până în ziua de azi s-a păstrat modelul “cu cheptar”, adică o platcă de format dreptunghiular, dispusă în jurul gâtului. Motivele ornamentale de pe “cheptar” erau identice cu cele de pe brâul fustei (“pogmată”), respectându-se aceeaşi cromatică. Şorţul purtat peste fustă trebuia să fie şi el asortat coloristic cu baticul. Iniţial ornamentaţia costumelor a fost realizată prin alesătură în războiul de ţesut sau broderie manuală, tonurile cromatice redând implicit caracterul vesel, energic, optimist al oşencelor: roşu, galben, albastru, negru. Armonia culorilor a cunoscut şi ea perioade de explozie, trecând la o policromie mult prea stridentă faţă de culorile costumului tradiţional. Azi, cromatica Clop oşenesc. Colecţia Muzeului Judeţean Satu Mare Ошанський капелюх, Колекція Повітового музею Сату Mape Avas vidéki kalap. Szatmár Megyei Múzeum gyűjteménye Hat from Oaş Region. Collection of Satu Mare County Museum ornamentelor este total opusă, folosindu-se foarte mult negru, iar broderiile manuale sunt înlocuite cu panglici, şnururi, dantele, pasmanterii cofecţionate industrial. în costumul bărbătesc tradiţional deosebit de spectaculoase au fost dopul cu pană, cămaşa ll
