Kereskényi Sándor: Complexul Memorial Ady Endre. Emlékmúzeum (Satu Mare, 2007)

Ady Endre şi meleagurile natale - Ady Endre és a szülőföld

interioare, zbuciumurile sufleteşti, dar şi unele conflicte cu mediul social înconjurător, erau necesare, pentru ca tânărul să înţeleagă, că trebuie neapărat să se elibereze de prejudecăţile de tot felul şi de încătuşarea obişnuinţei, să-şi depăşească trecutul şi să sosească, în sfârşit, în pragul prezentului.

Un impuls deosebit de puternic a primit chiar din sânul familiei şi din atmosfera vieţii satului natal, a căror mod de existenţă îi deveniseră din ce în ce mai detestabile. A conştientizat totuşi destul de repede, că, mai înainte sau mai târziu, trebuie să facă pasul hotărâtor, chiar dacă acest pas va fi făcut singur, în pofida tuturor circumstanţelor şi voinţei celorlalţi. Aşa s-a şi întâmplat. Unii au profitat de nonconformismul său curajos: fratele, Lajos, cel care şi-a început cariera sa pedagogică în satul vecin, Eriu-Sâncrai, sau verişoara sa, Ady Mariska, născută la Hodod,

tennie. Mi több, sejtette, hogy tervének megvalósításában főleg magára kell számítania. Öccse, Lajos, aki a szomszédos Érszentkirályon kezdte pedagógusi pályáját, vagy unokahúga, Mariska (1889—1977), a hadadi születésű költő és elbeszélő, éppen az ő bátor gesztusának példáját követve bontogatták szárnyaikat, és törtek a magasba.

A tágabb szülőföld — Nagykárolytól Zilahig — sajnos nem sokban különbözött az érmindszenti világtól. Noha másféleképpen, de álmos kisváros volt mindkettő. A nagykárolyi piarista gimnáziumban eltöltött négy esztendő (1888—1892) a katolikus tradícióval, valamint a jóravaló, törekvő és lokálpatrióta kispolgárisággal való találkozást jelentette. Az itteni tapasztalatok nagyban hozzájárultak a