Albinetz, Constantin et al.: Catalogul expoziţiei Drumul Sării (Satu Mare, 2018)

5. Exploatarca sării în Bazinul Someşului

8-10 coţi121 fiind mult mai mari decât cele care transportau sarea de la Turda pe râul Arieş şi apoi pe Mureş. Părţile laterale ale plutelor erau înălţate pentru a evita intrarea sării în contact cu apa, de aceea purtau chiar denumirea pretenţioasă de corăbii (.nautae). O descriere a plutelor someşene a făcut scriitorul maghiar Csombor Márton, în Europica varietas, carte publicată în anul 1620. Călătorind spre Moldova, se opreşte la Dej şi vizitează împrejurimile, relatând printre altele despre aducerea materialului necesar confecţionării a trei plute din zona Reteagului. Pentm fiecare dintre ele, spune autorul, s-au folosit câte şase trunchiuri de brad, cu lungimea de 10 metri şi diametrul de 70 de centimetri. Aşadar, dimensiunile unei plute erau de 10 metri lungime şi aproximativ 4,5 metri lăţime, pentru o greutate de 15 tone. Trunchiurile erau curăţate de coajă şi lăsate la uscat peste iarnă. Ulterior, lemnul urma să fie impregnat cu smoală pentm a se evita îmbibarea lui cu apă. Construcţia plutelor începea în luna mai, urmând a fi lansate la apă odată cu sosirea toamnei sau primăverii următoare când creştea nivelul apelor Someşului122. Sarea exploatată din Transilvania aproviziona regiuni întinse din Europa centrală şi sud-estică: Moravia, Cehia, Ungaria, Polonia, Austria, Slovacia şi din Balcani.

Sarea mică, de luntre, exploatată la Dej pentru rege era îmbarcată pe o corabie (luntre). De aici, se plătea, pentm transportul sării până la Szolnok (situat, cam la 16 mile de Buda) o sumă de 46 de florini pentru 10000 de bulgări. O cale de

transportare a sării din Transilvania, indicată de Hans Dernschwam, era de la Dej, pe apele Someşului, care curge pe lângă oraş şi este la fel de mare ca Mureşul. Din Dej, pe Someş, se ajungea la Satu Mare şi Mintiu, două târguri, aflate faţă în faţă, ca Pesta şi Buda. între Satu Mare şi Dej era o distanţă de 12 mile pe uscat, iar pe apă se socotea a fi o distanţă dublă. De la Satul Mare se mergea la Tokay; deasupra Tokay-ului se varsă Someşul în Tisa, pe care se ajunge la un târguşor ars numit Szolnok unde era o cămară de sare. Pentru un „turnen” de sare (10.000 de bulgări) se plătea de la Dej la Szolnok, 146 de florini, din care: o treime la Dej, o treime la Satul Mare şi o treime la Szolnok123, în raportul detaliat al lui Hans Dernschwam, sunt prezentate distanţele dintre ocne: Ocna Sibiului se afla la o milă de marginea Sibiului, Turda la 9 mile, Cojocna la 11 mile, Sic la 13 mile, Dej la 15 mile. Faţă de Baia Mare, Dejul se afla la aproximativ şapte mile.

în anul 1556, Giovanandrea Gromo scria: prin mijlocul acestui domeniu (...regiuni?) curge râul Someş, de foarte bun folos pentru navigaţie căci pe el se transportă pe lângă multe alte lucruri şi sarea care se scotea din ocnele neobişnuit de adânci de lângă Dej, un târg important din cuprinsul Transilvaniei. Someşul izvorăşte din munţii Transilvaniei.. .curgândprintr-o albie îngustă, trece pe lângă Dej şi se împreună cu Bistriţa ce izvorăşte din munţii Bistriţei.. .devine apoi navigabil şi transportă o mare cantitate de sare şi se varsă în Tisa nu departe de Tokay124.

53