Albinetz, Constantin et al.: Catalogul expoziţiei Drumul Sării (Satu Mare, 2018)
5. Exploatarca sării în Bazinul Someşului
Transportul sării era bine organizat, aşa cum reiese din raportul lui Wemer: Sarea din Ocnele Dejului se transportă şi cu carele şi cu luntrele. (...) Sarea scoasă se transportă cu luntrele de la ocne la curtea Cămării din Dej precum s-a spus, şi Ia acest transport sunt îndatoraţi cei din Dej şi cei din Ocna Dejului, dându-li-se pentru transport fiecare sută de bulgări de sare câte şase denari125. De la cele două ocne (Cserakna şi Deésakna), bulgării de sare erau transportaţi de localnici cu luntrele pe valea Salcă, care avea cursul sub locul de exploatare, paralel cu Valea Codorului de azi (urma aproximativ acelaşi traseu de azi, din oraş). Locul de vărsare în râul Someş era diferit, în secolul al XVI-lea, faţă de cel de azi, deoarece era în zona judecătoriei. Luntrele cu sare, ajunse la Someş, îşi continuau drumul pe râu până în zona depozitelor de sare ale cămării şi portului. La Dej, de la ocne până la depozite se plătea pentru căratul sutei de bulgări numai şase denari126. Transportul sării cu carele se făcea pe strada Valea Codorului de azi, se intra în oraşul Dej, prin faţa sinagogii şi se ajungea în colţul bisericii reformate, de unde se îndrepta pe Uliţa Portului în zona de depozitare şi îmbarcare, pe plutele care o duceau spre Satu Mare. In cele trei porturi (Dej, Satu Mare şi Szolnok) transportatorii primeau câte 60 de florini. Celeriştii cereau doi florini, în plus, la locul de descărcare (pentru că îi donau bisericii din Dej) şi dreptul de a încărca, în plus, pe o luntre, bulgări de sare pe care să-i vândă pentru propriul beneficiu. Pe lângă aceştia, la fiecare 100 de bulgări de sare ai 54 Târgul din centrul oraşului Dej / The central market of Dej / Dés városának piactere cămării, încărcau câte patru bulgări pentru ei. Bulgării de sare slărmaţi în luntre erau folosiţi de celerişti, pentru a-şi spori veniturile. Pe lângă luntrele cămării, unii celerişti transportau bulgării de sare în bărci până la Jibou727. In anul 1587, celeriştii din Dej au intrat în conflict cu Wesselényi Francisc, nobilul domeniului unde se afla portul de la Jibou. Din această cauză, au încheiat o înţelegere cu Gyulaffy László, nobilul domeniului de la Vad, unde doreau să amenajeze un port nou, însă ea nu sa finalizat, pentru că Gyulaffy László, nu a satisfăcut toate cererile celeriştilor. O asemenea încercare, de a transfera portul de la Jibou la Vad s-a mai făcut în anul 1610 însă principele Gabriel Bâthori a interzis acest lucru, din cauza protestelor celor din Solnocul de Mijloc şi Jibou128.
