Albinetz, Constantin et al.: Catalogul expoziţiei Drumul Sării (Satu Mare, 2018)
4. Căile nature de legătură între zonele bogate şi cele lipsite de sare la graniţa nordică a Transilvaniei
constituit la Ocna Dej, în anul 1730, casa cămării de sare54. Noul centru al exploatării sării din zona Dejului, Ocna Dej, se dezvoltă substanţial în special în secolul al XVIII-lea. Dacă la 1613 aici funcţiona o singură mină, din secolul al XVIII-lea acestea au devenit mult mai numeroase: Ocna Ciciri (Csicsiri), având o adâncime de 70 de stânjeni, a fost deschisă în anul 1734 şi părăsită în anul 1754; Ocna Mică (.Kisakna), aflată în estul aşezării, a fost inaugurată în anul 1746 şi închisă în 1772, după ce a fost inundată; avea dimensiunile de aproximativ 30 de stânjeni adâncime, dintre care 18 stânjeni de sare; Ocna Iosif (Holdvilág) aflată în partea de vest a aşezării a fost exploatată între anii 1768-1785 şi avea o adâncime de 40 de stânjeni; Ocna Ştefan a fost exploatată între anii 1775-1834 şi avea o adâncime de 47 de stânjeni; Ocna Iosif a fost inaugurată în septembrie 1788 şi închisă în anul 1887; Ocna Mare {Nagy Akna), cu o adâncime de 80 de stânjeni, a fost inaugurată la o dată necunoscută şi abandonată în anul 1773. A fost inundată şi s-a surpat, făcând loc unui lac cu apă dulce rezultată din revărsările de apă de pe dealuri, numit Tăul Băii. De aici primea apă ştrandul de la Ocna Dej, moara de măcinat sare construită în anul 1883 de firma „Weltner” din Budapesta (până în anul 1893, când a fost mutată la Dej) şi moara de sare cu aburi a Băncii de Credit Hitelbank din Dej. Ocna Nándor sau Ferdinand a fost inaugurată în anul 1836 şi a fost unită în anul 1879 cu o galerie cunoscută sub numele de „Drumul Ludovic”, lungă de aproximativ 500 de metri. Această mină a fost exploatată până spre mijlocul secolului al XX-lea. Unele mine vechi nu se cunosc decât după tradiţie: Ocnele Budos (Puturoasa), Sos (Sărata) şi Miron55. în anul 1879 s-a deschis Mina Carol (rebotezată mai târziu Mina 23 august 1944), unde a fost introdusă pentru prima dată metoda de exploatare în camere mari trapezoidale cu abataj de sus în jos. Mina era formată din 5 camere transversale şi 7 camere longitudinale, deschisă prin galeria de coastă şi 3 puţuri „oarbe”: puţul scării Ferdinand (1834),puţul numărul 1 (1879), puţul numărul 2 (1952). Metoda de exploatare prin camere în formă tapez era folosită la Ocna Dej şi în secolul al XX- lea. Zăcămintele de la Ocna Dej continuă să fie exploatate fără întrerupere din antichitate până în prezent, sarea de aici fiind cea mai pură din Europa cu un procentaj de 99%. Spre deosebire de Transilvania, unde exploatarea minelor de sare este atestată documentar mai timpuriu, prima menţiune a ocnelor din Maramureş datează de la 1355. Totuşi, în mai puţin de o sută de ani, punctul de greutate al exploatării sării se mută din Transilvania în Maramureş, corniţele cămării de acolo fiind numit responsabil de problemele sării din întreaga Ungarie. Pe atunci, veniturile rezultate din exploatarea acestui mineral ajunseseră să atingă o treime din totalitatea monopolurilor regale. 5.5 Administraţia exploatării sării. Instituţiile Veniturile pecuniare ale regelui Ungariei au fost cuprinse în termenul generic de „cămară” (<camera).56 De la jumătatea secolului al XIV-lea, din cadrul acestor cămări cu circumscripţii teritoriale sa desprins cu o organizare separată cămările de sare 34
