Albinetz, Constantin et al.: Catalogul expoziţiei Drumul Sării (Satu Mare, 2018)

2. Sarea şi importanţa ei pentru comunităţile precapitaliste

setei etc. în cazuri extreme, deficitul de sare din organism poate duce chiar la deces.

Conform unei opinii foarte larg răspândite, există o normă fiziologică de consum de sare specifică diferitor specii de animale. Se afirmă astfel, de exemplu, că un om adult are nevoie de aproximativ 6 grame de sare pe zi, o bovină - 25- 30 grame, un cal - aproximativ 40 de grame, iar oaia şi capra - câte 5-15 grame. în realitate însă, aceste valori fluctuează foarte mult, în funcţie de consumul de energie al fiecărui individ şi de metabolismul acestora. De exemplu, în condiţiile temperaturii atmosferice ridicate şi activităţii fizice intense, necesarul zilnic de sare la om adult poate ajunge şi la 30 grame. De asemenea, consumul de sare este mult mai ridicat la animale folosite la munci grele decât la cele care nu sunt supuse efortului fizic. întrucât sarea joacă un rol important în generarea energiei în organism, atunci când consumul de energie a organismului este ridicat, în mod inevitabil creşte şi necesarul de sare. Totodată, organismul pierde cantităţi importante de sare prin transpiraţia asociată temperaturilor ridicate şi efortului fizic. în astfel de cazuri este recomandat consum suplimentar de apă sărată. Pierderi ridicate de sare din organism se produc şi în urma suprasolicitării glandelor mamare. Respectiv, animalele supuse mulsului au nevoie de un consum de sare mai ridicat.

Sarea prezintă, totodată, o serie de proprietăţi destructive. Astfel, dacă este consumată în exces,

ea cauzează multe boli, dintre care cea mai frecventă este hipertensiunea. Totodată, excesul de sare diminuează drastic fertilitatea solului şi are un puternic efect coroziv asupra materiilor de origine anorganică, în special asupra metalelor.

Omul are nevoie de sare nu numai pentru întreţinerea propriului organism, dar şi în activitatea gospodărească de zi cu zi. în societăţile arhaice sarea a fost şi este unul dintre cele mai eficiente mijloace de conservare a produselor de origine organică (peşte, carne, slănină, telemea, piei, legume, fructe, fân, etc.). Totodată, sarea a fost indispensabilă în confecţionarea brânzeturilor. O sferă importantă de utilizare a sării este creşterea animalelor. Pentru a asigura randamentul economic ridicat al animalelor, oamenii sunt preocupaţi ca animalele domestice să consume sarea peste ceea ce se găseşte în mod natural în hrana lor. Deloc întâmplător, cele mai timpurii dovezi directe şi consistente ale exploatării sării datează din neolitic, epoca în care omenirea a început să practice pe larg creşterea animalelor. Totodată, în cadrul economiilor pre-capitaliste, sarea a fost pe larg folosită în meşteşuguri, mai ales în tăbăcirea pieilor, olărit şi metalurgie.

Sarea a fost şi este folosită în medicină: la dezinfectarea rănilor, tratarea reumatismului, bronşitei, inflamării gâtului, durerilor de dinţi, dereglărilor şi bolilor sistemului digestiv, afecţiunilor ginecologice, răceli etc.

ii