Albinetz, Constantin et al.: Catalogul expoziţiei Drumul Sării (Satu Mare, 2018)
2. Sarea şi importanţa ei pentru comunităţile precapitaliste
Prin extrapolarea şi extinderea proprietăţilor fizico-chimice reale ale sării, în societăţile arhaice, sării i se atribuie o serie de proprietăţi supranaturale şi semnificaţii simbolice. Astfel, valoarea ridicată a sării a făcut din ea un simbol al bogăţiei, importanţa sării pentru viaţă şi sănătate, precum şi capacitatea ei de a preveni descompunerea substanţelor organice, au transformat-o în simbolul şi garantul eternităţii, nemuririi, permanenţei, puterii şi sănătăţii, iar acţiunea sa dezinfectantă a făcut din ea un simbol al purităţii. Adesea, sarea a fost considerată drept simbol al prieteniei, prestigiului şi puterii. în comunităţile arhaice este larg răspândita credinţa în originea divină a sării. Astfel, papuaşii, conform unor cercetări etnografice recente, cred că apa sărată care izvorăşte din pământ, de fapt este urina unei divinităţi subterane, iar în unele zone ale României de astăzi, căruţaşii care transportă apă sărată prin sate nu primesc bani pentru acest serviciu, deoarece „sarea este de la Dumnezeu”.Sarea adesea este folosită în ritualurile magice, religioase şi funerare. Unul dintre cele mai larg răspândite ritualuri este acela de a întâmpina oaspeţii. Răspândirea neuniformă a surselor naturale de sare şi cererea ridicată pentru acest mineral, au făcut ca sarea să fie unul dintre cele mai importante articole de schimb. Mai mult, adesea sarea a fost folosită ca un echivalent în tranzacţii economice. De exemplu, aborigenii din Papua Noua Guinee în zilele noastre folosesc calupuri de sare drept 12 moneda de schimb. Acelaşi rol îl juca sarea şi în “regatele” din bazinele Senegalului şi Nigemlui de Sus şi în Etiopia, unde, potrivit unui autor din anul 1620, cuburile mici de sare au servit, în egală măsură, ca bani şi condiment. în jurul sării se creează un sistem complex de relaţii sociale, economice şi politice legate de accesul, posesia şi controlul surselor, extracţiei sării şi circulaţiei acestora. Competiţia pentru accesul la surse de sare adesea genera conflicte, inclusiv militare. Aducător de venituri şi beneficii importante, schimbul cu sare genera numeroase mijloace materiale şi structuri sociale care afectau întreaga societate. Astfel, pretutindeni sunt amenajate drumurile şi vămile sării, prin care, alături de alte bunuri, sarea circulă dinspre zonele salifere spre cele sărace sau lipsite de acest mineral. în Roma antică, de exemplu, drumul care leagă Roma cu Reate, de-a lungul căruia se transportau cantităţi importante de sare, a fost numit Via Salaria. Drumurile sării au fost amenajate pretutindeni în evul mediu şi perioada modernă, inclusiv pe teritoriul României. în amintirea acestora din urmă se mai păstrează denumirile unor străzi şi drumuri, cum ar fi Drumul Sării din Bucureşti, Drumul Sării din Ploieşti, sau Drumul Sării între Praid şi Gheorgheni.
