Liviu, Marta - Szőcs Péter Levente (szerk.): Catalogul colecţtiei de archeologie (Satu Mare, 2007)
Neoliticul şi eneoliticul
numai temporar inundabile. Menţionăm în acest sens, de pe teritoriul judeţului Satu Mare, limita mlaştinii Ecedea situată pe linia Berveni, Cămin, Căpleni, Domăneşti, Moftinu Mare, Ghilvaci, Doba, Boghiş şi care continuă dincolo de graniţă, limită pe care se situează numeroase aşezări neolitice. Cât priveşte dimensiunea aşezărilor, acestea sunt în general mici, de aproximativ 2-3 ha, ceea ce corespunde unei populaţii de circa 60-85 locuitori, şi care gravitează în jurul unei aşezări principale ce măsoară aproximativ 50 ha. Acest tip de organizare intercomunitară poate fi atestată în toate orizonturile culturale cercetate. Astfel de aşezări întinse avem la Tăşnad, Homorodu de Sus, Cărei, Pişcolt, Căpleni, Moftinu Mic, Moftinu Mare, Berea, Ciumeşti, Urziceni, Medieşu Aurit, Dumbrava, Halmeu, etc. Locuinţele erau fie adâncite în pământ fie de suprafaţă. Locuinţele adâncite în pământ (descoperite la Tăşnad- Sere, Pişcolt, Urziceni, Halmeu, Moftinu Mic, Homorodu de Sus, Cărei, Berea, etc.), pe lângă multe inconveniente, prezintă avantajul că sunt răcoroase vara şi se încălzesc mai uşor iarna. Intrarea consta dintr-o treaptă adâncită, realizată pe una dintre părţi, de obicei pe partea de sud. Este posibil să fi existat şi aşa numitele vetre portabile confecţionate din ceramică în care se punea jar, asigurânduse astfel un anumit confort termic. Locuinţele de suprafaţă (descoperite la Tăşnad-Sere, Moftinu Mic - Pescărie B, la Căpleni-Canfon CFR, la Căpleni - Togul lui Reök, Urziceni-Vamă, Halmeu-Vamă, etc.) au fost construite din lemn şi lut. Utilizarea lemnului s-a restrâns la strictul necesar, comunităţile preistorice integrându-1 în construcţii cu împletituri de nuiele bătute cu argilă sau numai cu lut amestecat cu paie, pleavă, etc. în general, construcţiile anexe (grajduri) erau lipite de peretele locuinţei din motive practice, iarna locuinţele pierzând mai puţină căldură. Nu întotdeauna aceste locuinţe au fost prevăzute cu locuri de foc în interior, mai ales că probabil majoritatea activităţilor se desfăşurau în aer liber, casele fiind mai mult un spaţiu de dormit. Acoperişul locuinţei era, în general, construit în două ape, fiind realizat din paie, trestie şi stuf. Locuinţele erau scunde, fiind astfel mai puţin expuse vânturilor. Casele au fost orientate în general spre sud deoarece, nefiind prea luminoase şi călduroase, prispa sau pridvorul din faţa intrării era locul obişnuit de desfăşurare a diferitelor activităţi casnice, îndeosebi torsul şi ţesutul îmbrăcămintei, în general, locuinţele erau cu o singură încăpere. în această perioadă se manifestă pe teritoriul judeţului culturile Starcevo-Criş (nr. cat. 19-20), grupul Pişcolt (sau cultura Ciumeşti) şi cultura Herpăly (sau Salca-Herpály), care se diferenţiază prin tehnica de confecţionare şi de ornamentare a ceramicii: incizare, ciupire, barbotinare (nr. cat. 21), pictare (nr. cat. 48-49), ornamente aplicate (nr. cat. 50), etc. Pe lângă ceramică, care reprezintă materialul preponderent dintr-o aşezare neolitică, sunt frecvente diferite tipuri de unelte din piatră. în această perioadă apar, pe lângă uneltele cioplite (nr. cat. 84, 86-88) folosite în epocile anterioare, topoare de piatră şlefuite (nr. cat. 74- 79), ulterior perforate, care permit înmănuşarea lor, oferind un mai bun randament în utilizare (nr. cat. 61-62, 65-73). Un rol deosebit, de acesta dată în privinţa evaluării sistemelor religioase, sunt descoperirile de statuete antropomorfe (nr. cat. 25-39), zoomorfe, altăraşe (nr. cat. 24), pintadere (nr. cat. 22) etc. (Tăşnad, Homorodu de Sus, Cărei, Pişcolt, Căpleni, Moftinu Mic, Berea, Ciumeşti, Urziceni, Dumbrava, Halmeu), considerate ca manifestări ale unui cult legat de pământ, ca dătător de viaţa, fapt firesc având în vedere caracterul pregnant agricol al comunităţilor neolitice. în general, pentru aceasta perioadă sunt caracteristice statuetele feminine la care s-au redat cu precădere atributele feminine (nr. cat. 34-39): sâni, şolduri proeminente, care marchează feminitatea dar şi fecunditatea (un număr impresionant de astfel de statuete au fost descoperite la Tăşnad-Sere şi Homorodu de Sus - Ograda Borzului). Referindu-ne la ritualurile funerare, în această epocă predomină inhumaţia, defunctul fiind aşezat în poziţie chircită, pe un „pat” de fragmente ceramice provenind 32
