Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Istorie

Mihaela Sălceanu

mânesc: Csengerujfalu (preotul loan Szabó 5 florini, Paul Dunca 5 florini, George Tămaş, jude comunal 1 florin, mai mulţi poporeni 8 florini şi 70 creiţari), Csegöld (preotul loan Popoviciu 2 florini, biserica 2 florini, Vasile Popp 1 fl., poporenii 5 florini), Porcsalma (preotul loan Sobotă 2 florini şi 45 creiţari23.

Trist este faptul că astăzi nu se mai păstrează nimic din caracterul românesc al comunităţilor din localităţile menţionate! Totalul donaţiilor pentru gimnaziul de la Beiuş s-a ridicat la suma de 2.757 florini şi 3 creiţari care au fost predaţi Consistoriului episcopiei greco-catolice din Oradea24. Autorităţile maghiare se străduiau din răsputeri să închidă sau dacă nu era cu putinţă, să transforme în gimnazii maghiare şi puţinele şcoli medii româneşti superioare, căutând tot felul de motive reale sau închipuite pentru a aplica şi şcolilor româneşti tratamentul pe care îl aplicaseră cu succes şcolilor medii superioare din Slovacia, adică transformarea lor în şcoli maghiare.

Prilejul s-a ivit mai repede decât se aşteptau autorităţile şi societatea maghiară în 2 iunie 1888, când episcopul romano-catolic L. Schlauch25 de la Oradea, a venit în vizită la Beiuş. Cum era de aşteptat pe toate clădirile oficiale flutura tricolorul maghiar, inclusiv pe clădirea liceului românesc, deşi exista un ordin al ministrului învăţământului prin care oprea orice drapel la întrunirile, defilările şi petrecerile elevilor (ordinul nr. 11.822 din 21 august 1868)26. Unul dintre elevi, Aurel Borgovan din clasa a Vl-a, originar din Lozna Mare l-a plătit pe omului de serviciu Vasile Duma ca să dea jos drapelul unguresc, faptă pentru care a fost condamnat la 1 lună de închisoare şi 50 de florini amendă, sentinţă pe care o execută în anul 1889, după care trece în România unde ajunge farmacist27.

Prin ordinul 24.335 din 1889 Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor stabilea că în clasele superioare „toate materiile de învăţământ, afară de religiunea şi limba română să se predea în limba maghiară, dându-se libertate a se folosi şi limba română de câte ori ar pretinde interesele didactice”. Ordinul se aplică, începând cu anul şcolar 1889-1890. Astfel, că limba română se predă într-un număr de 17 ore săptămânal, iar limba maghiară în 28 ore săptămânal28. Dorim să menţionăm că acest compromis a fost în bună parte rod al nenumăratelor intervenţii pe care episcopul Mihai Pavel le-a făcut atât pe lângă guvernul maghiar şi chiar şi la Viena! De fapt ministrul învăţământului, Csáki dorea să închidă liceul!

Tot ca o pedeapsă putem considera şi faptul că episcopul Mihai Pavel, în urma presiunilor guvernamentale, hotărăşte destituirea directorului Petru Mihuţ şi a 3 membri ai corpului profesoral: Vasile Leşianu, Theodor Roşiu şi dr. loan Ardeleanu, bănuiţi de autorităţi ca s-ar fi aflat în spatele episodului cu steagul. Despre ordonanţă chiar şi un ziar moderat cum era „Unirea” de la Blaj scria în 25 iulie 1891 că „ţinteşte la nimicirea existenţei noastre naţionale şi bisericeşti pre pământul acestei patrii apărate cu sângele şi avutul nostru”29.

23 „Familia”, an XVI, nr. 20/8-20 martie, 21/12-24 martie, 22/15-27 martie, 23/13-31 martie, 24/22 martie-3 aprilie, 25/26 martie-7 aprilie, 27/2-14 aprilie, 28/5-17 aprilie, 36/10-22 mai, 39/21 mai-2 iunie, 40/24 mai-5 iunie, 41/31 mai 12 iunie, 42/7-19 iunie, 45/21 iunie-iulie, 52/16-28 iulie 1881,81/22 noiembrie-4 decembrie, 83/6-18 decembrie 1881.

24 Idem, nr. 86/27 decembrie 1881-8 ianuarie 1882, p. 626.

25 A fost născut in Aradul Nou şi în 21 septembrie 1873 a fost sfinţit în catedrala din Esztergom ca episcop la Satu Mare, rămânând aici până în 8 aprilie 1887 când a fost numit episcop de Oradea. Printre marile lui realizări la Satu Mare se numără donarea către episcopia sătmăreană a unei biblioteci de 8.541 de volume (între care 14 incunabule). A murit în 10 iulie 1902 la Oradea după ce în 1893 a primit titlul de arhiepiscop cf. A Szatmári Egyházmegye Jubileumi Sematizmusa, Szátmarnéméti, 2006, pp. 46-47.

26 Traian I. Farcaş, Istoria gimnaziului greco-catolic de Beiuş. (1828-1895), Beiuş, 1896, pp. 83-84.

27 Despre acest episod în Traian Farkas, op. cit., pp. 121-122, Petru E. Papp, Din trecutul Beiuşului. Pagini de glorie şi jertfe,(1828-1895), Beiuş, 1928, pp. 14-15, C. Pavel, op. cit., pp. 198-206, Iudita Căluşer, op. cit., pp. 266-269.

28 C. Pavel, op. cit., p. 208.

29„Unirea”, an I, nr. 30 din 25 iulie 1891, p. 235.

43