Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Etnografie

parate2. „Şura mediană”, a scris Focşa, „era destinată adăpostirii carului cu fân ori cu snopi şi treieratului cu îmblăcelul.[...] Aceeaşi şură s-a folosit pentru adăpostirea uneltelor agricole etc”3. Tragem concluzia că Focşa a fost interesat cu precădere de funcţionalitatea construcţiilor anexe şi mai puţin de structurile lor constructive.

în cele ce urmează încercăm să reconstituim structura unei şuri arhaice, care a existat în satul Bixad, pe uliţa de Toamnă, până pe la jumătatea deceniului al şaptelea al secolului trecut. Dar mai întâi este necesară o scurtă istorie.

Anii, 60 ai secolului trecut au fost foarte rodnici pentru pasionatul fotograf şi etnograf Ioniţă G. Andron; între altele, a contribuit la salvarea bisericii de lemn din Lechinţa, ca şi la înfiinţarea şi la dezvoltarea într-o primă etapă a Muzeului Ţării Oaşului. Concomitent a cercetat şi a fotografiat satele din Oaş, propunând şi alcătuind documentaţia pentru trei rezervaţii etnografice, satul Cămărzana în întregime, trei uliţe din satul Bixad (Josani, de Toamnă şi a Diacului) şi patru case (gospodării) din satul Racşa4. Astfel că nu a fost deloc întâmplător că din aceste locuri a ales Andron primele monumente din care s-a reconstituit gospodăria-muzeu de pe drumul Bixadului5, care a fost în cele din urmă nucleul actualului muzeu în aer liber din Negreşti. Din Racşa s-a adus atunci casa tip secol XVIII a familiei Betea, iar din Bixad, de pe uliţa de Toamnă, de la Finta Mihai a lui Onuţ s-au transferat o poiată pentru oi şi un coteţ pentru porci, ambele datând din ultima parte a secolului al XIX-lea. Nu se pomeneşte nimic în anul 1963, când s-a deschis acest mic muzeu, despre vreo şură, deşi într-o schiţă anterioară, a unui muzeu pe care îl voia amplasat pe strada Principală (actuala stradă a Victoriei din Negreşti), Andron a notat o „şură+grajd”6, adică un tip de construcţie apărut relativ recent, întâlnit deja destul fotografiată de Ioniţă G. Andron la de frecvent pe atunci în satele oşeneşti. 31 iu^ie 1964, Vederefrontală

Informaţii concludente despre şura în furci din Bixad am obţinut abia începând cu anul 2008, când am putut să cercetez arhiva scrisă a lui Ioniţă Andron, iar loan George Andron mi-a oferit fotografiile şurii.

Ştim acum că au rămas de la Andron trei fotografii cu subiectul în discuţie; prima, executată la 31 iulie 1964, e o imagine a şurii văzută din faţă (Fig. 2), a doua reprezintă o imagine luată din lateral (Fig. 3), iar în a treia apare gazda gospodăriei7, surprins în faţa vraniţei cu boc, având în fundal şura şi un colţ dintr-o construcţie din bârne, acoperită cu draniţă. Ultimele două fotografii au fost realizate la 21 august 1964.

2 în 1980 Muzeul Etnografic al Transilvaniei a transferat din Cămărzana o şură în furci pe tălpi; în 2002 am transferat la Muzeul Ţării Oaşului acelaşi tip de şură din satul Gherţa Mare, iar acum mai există un exemplar tot în Cămărzana, pe uliţa Chilie, la Dâmbu’ Roşu, proprietar actual Paul VasileţVăsâiu’ Iu’ Dumitru). De altfel, o şură în furci pe tălpi pare a fi cea din fotografia color reprodusă de Focşa la pagina 248 a cărţii pomenite mai se, când face descrierea gospodăriei „de nemeş” a lui Coste Mihai din Cămărzana, „Fig. 241 - Şura oilor”. Se observă „tăietura” sapei din faţă pentru cele două porţi şi o uşă pe partea longitudinală.

3 Gheorghe Focşa, op. cit.

4 Informaţii despre viaţa şi activitatea lui Andron în IN MEMÓRIÁM IONIŢĂ G. ANDRONţ1917-1989), carte concepută şi realizată de R. Vârnav, editată de Muzeul Ţării Oaşului, Negreşti-Oaş 2012.

5 Actuala stradă Ion Creangă din Negreşti-Oaş.

6 Idem, p. 167.

7 Un expresiv portret color al lui „Moş Grigor Moişanu din Bixad” a fost reprodus în albumul lui Ioniţă G. Andron, ŢARA OAŞULUI, Ed. Dacia 1977, fotografia 70.

Un monument de arhitectură populară pierdut: şura în furci din Bixad, Ţara Oaşului

Fig. 2. Şura în furci din Bixad

290