Porumbăcean, Claudiu (szerk.): Satu Mare. Studii şi comunicări. Seria istorie-etnografie-artă 35/2. Volum aniversar 1969-2019 (2019)

Etnografie

Camelia Burghele

interlocutoare din Cozniciu de Sus. în documentarea susţinută făcută pentru explicarea acestei atribuiri am înţeles că acele cununi de sânziene nu se împletesc pentru morţi ca parte a unui ritual funerar, ci exclusiv ca demers divinatoriu, adică pentru a se diferenţia cei care vor muri intr-un viitor apropiat, de cei cărora aruncarea cununilor şi rămânerea lor pe acoperişul casei le prevesteşte o viaţă mai lungă; aşadar în graiul local, după proba aruncării cununilor atribuite fiecărui membru al familiei, posesorii lor puteau fi vii - adică celor care li se dă un pronostic favorabil de viaţă lungă şi morţi - cei care urmau să moară în intervalul imediat următor, poate chiar în acel an. Rezumatul acestei explicaţii îl găsim într-o informaţie sintetizatoare:

S-o făcut demult cununi de sânziene, da amu nu mai face nime. Să ţâpau pă casă, da să făcea mai ales pântru morţi, să vadă cine a muri: a cui a pica, zăceau că a muri37.

Unele informaţii din satele sălăjene atestă şi folosirea sânzienelor ca plante de leac, indisolubil asociate momentului sărbătorii:

Da zace că numa alea-s de leac, care-s culese în ziua de Sânziene3*.

Şi erau plante de leac, alea albe. La muieri, care aveau baiuri din alea muiereşti, ase, albe, alea tare le sclăbeşte pă muieri, no, alea îşi făceau ceai şi beau din alea şi-i trecea. Le punea să să uşte şi-şi făcea ceai39.

O singură informaţie atestă şi folosirea sânzienelor pentru fertilitatea grădinilor, pentru rod:

Şi ţâpam şi în gredinuţă sânziene, că aşa zăcea că-i bine să arunci sânziene şi în gredină, câ-i bine*0.

Competiţia între sânzienele galbene şi cele albe este net câştigată de cele galbene:

Zăcea că alea galbine îs mai bune, da de multe ori nu erau florile chiar înflorite şi atunci să mai făceau şi dân albe.

Şi dacă erau şi rotunde şi galbine, gândeai că-i ca soarile, ase, galbăn şi rotund. Alea galbine sămănau mai bine cu soarile4'.

Culejam sânziene galbene, zăcea că alea galbene îs mai bune, da era şi albe; când nu aveam din alea galbine, făceam şi din albe; umblam după sânziene pân hotar şi era plin de zânziene galbene, tătă lumea făcea şi să uita după ele, şi le ţâpam tare, şi nu pice după casă, le zvârleam ase, tare!42.

O informaţie interesantă vine dinspre obiceiurile funerare dar a fost întâlnită intr-un singur interviu, la Cutiş:

Dacă o mórit fată fecioară, o îmbrăcat-o mireasă. Iară la Sânziene se face cunună de flori şi să pune cununa pă mormânt, la tineri. O face cineva din familie şi să duce la tineri pă mormânt, cu frunze de nuc şi sânziene43.

Avem şi informaţii pe care le preluăm de la alţi etnografi ai zonei, pentru conturarea complexă a contextului: „Când era Sânzienile băteau clopotele în sara de ajun şi să aduna tăt tineretu, fetile de măritat şi feciorii. Se făcea foc mare, pă dial. Ficiorii săreau păstă foc. Tătă noaptea ne petreceam că era cald, vara. Dimnineaţa strângeam flori şi făceam cununa, noi fetile, care eram de măritat atunci (Tusa)”44;

„La Sâziene meream pă dial, să făcea foc mare. Eram tăt tineretu din sat. Ficiorii erau cu focu, noi merem şi strângeam sânziene şi făceam cununiţa. Este-on fel de strigare, zâce că:

37 Eva Câmpean, n. 1921, Ciocmani - Sălaj.

38 Cristina Pop, (Crişca), n. 1942, Solona - Sălaj.

39 Florica Sabou, Păvăloaia, n. 1924, Chilioara - Sălaj

40 Eva Câmpean, n. 1921, Ciocmani - Sălaj.

41 Augustin Câmpan, n. 1937, Solona - Sălaj.

42 Carolina Sălăjean, n. 1933, Solona - Sălaj.

43 Maria Pantea, n. 1939, Cutiş - Sălaj.

44 Traian Vedinaş, Sistemul culturii ţărăneşti, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2000, p. 79.

287